Actualitate
Cina cea de Taină, simbol al iubirii necondiționate, al sacrificiului și al comuniunii; Sfânta și Marea Joi
Semnificația duhovnicească a zilei de Joi din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, cunoscută drept Joia Mare.
În Săptămâna Patimilor, credincioşii rememorează, pas cu pas, calea urmată de Iisus Hristos pentru mântuirea omului şi învingerea morţii, cale care culminează cu evenimentul crucial din creştinism: Învierea.
Potrivit programului liturgic special al Săptămânii Sfintelor Pătimiri, miercuri seara, 1 mai, în toate sfintele lăcașuri a fost săvârșită Denia din Sfânta și Marea Joi.
Textele liturgice amintesc de patru evenimente deosebite din ultima parte a vieții pământești a Mântuitorului: Spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie; Cina cea de Taină, la care Mântuitorul a instituit Sfânta Euharistie; Rugăciunea mai presus de fire din Grădina Ghetsimani și Începutul Pătimirilor prin trădarea și vinderea Domnului de către Iuda Iscarioteanul.
În cuvântul său de învățătură, pr. prof. dr. George Grigoriță, consilier patriarhal și cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București arată că spălarea picioarelor ucenicilor, de către Mântuitor, constituie o profundă pildă de smerenie, virtute necesară oricărui creștin în urcușul său spiritual: „Spălarea picioarelor, cu care începe sinaxarul și care este prezentată doar în Evanghelia după Ioan, era în acea epocă nu doar o necesitate, oamenii mergând fie desculți, fie doar cu sandale, pe un teren prăfuit și murdar, ci constituia și un prim semn de smerită ospitalitate și de mare respect, precum și un act de cult pentru slujitorii Legii Vechi. De obicei, în acea epocă, spălarea picioarelor era făcută de sclavi sau de slujitorii din casă. Vedem, așadar, că după ce acceptase ca femeia cea păcătoasă să Îi spele picioarele, acum Hristos spală picioarele ucenicilor Săi, oferindu-Se ca pildă de adevărată și profundă smerenie pentru ca Apostolii să Îi poată urma exemplul. Cel dintâi Se face ultimul. Dumnezeu Fiul Se smerește în fața făpturii create, neexcluzându-l de la spălare pe ucenicul despre care știa că Îl va vinde și arătând, astfel, că există și un alt nivel al smereniei, anume smerenia dumnezeiască. Mai mult, sinaxarul ne spune că Iuda a fost primul căruia Hristos i-a spălat picioarele pentru a-l îndemna astfel la pocăință. Iuda acceptă fără nicio împotrivire acest act, deși era conștient de ceea ce voia să facă în continuare. Pe de altă parte, Petru, rămas ultimul, refuză inițial să îi fie spălate picioarele și acceptă doar după ce Hristos îi spune că «Dacă nu te voi spăla, nu ai parte de Mine» (Ioan 13, 8).
Practica spălării picioarelor s-a păstrat în creștinism încă din primele secole, fiind inclusă la finalul Sfintei Liturghii din Sfânta și Marea Joi. Ea are un înțeles tainic, în sensul necesității curățirii fizice și spirituale a omului înainte de a se apropia de Sfânta Euharistie.
În Săptămâna Mare a Paștelui, unul dintre evenimentele emblematice este Cina cea de Taină, un moment în care Iisus Hristos și-a adunat ucenicii pentru ultima masă înainte de a fi trădat și crucificat.
Această cină nu a fost doar o simplă masă, ci a devenit un simbol al iubirii necondiționate, al sacrificiului și al comuniunii autentice
Într-o lume în care agitația cotidiană ne consumă, iar timpul petrecut alături de cei dragi pare din ce în ce mai rar și mai prețios, amintirea Cinei de Taină, moment foarte important în Săptămâna Mare a Paștelui, ultima cină a lui Iisus cu ucenicii săi, ne îndeamnă să reflectăm profund asupra semnificației clipelor petrecute împreună și asupra importanței sărbătoririi acestor momente.
La fel cum Iisus a ales să-și petreacă timpul cu cei apropiați, să le ofere iubire și să le împărtășească înțelepciunea și credința sa, și noi suntem chemați să facem același lucru. În mijlocul zilelor noastre aglomerate, trebuie să găsim timp pentru a ne conecta cu cei din jurul nostru, pentru a le arăta dragostea și prețuirea noastră, și pentru a le împărtăși experiențele și învățămintele noastre, potrivit ziarulevenimentul.ro
Mai mult decât simpla prezență fizică, ultima cină ne amintește de importanța ascultării și înțelegerii reciproce. La masa cea de taină, Iisus a împărtășit pâinea și vinul ca simboluri ale trupului și sângelui său, invitându-i pe ucenicii săi să își amintească de el și de învățăturile sale. Astfel, și noi suntem îndemnați să ne ascultăm unul pe altul cu atenție și să ne împărtășim gândurile și sentimentele noastre cu sinceritate și înțelegere, mai arată ziarulevenimentul.ro

Sursa foto (titlu): ziarullumina.ro
Actualitate
Leul românesc s-a depreciat în raport cu principalele valute
Potrivit cursului anunţat de BNR, moneda europeană valorează 5 lei şi 23 de bani.
După aprecierea uşoară de la începutul săptămânii, leul a scăzut miercuri atât în raport cu euro, cât şi cu dolarul american.
Potrivit cursului anunţat de BNR, moneda europeană valorează 5 lei şi 23 de bani, sub recordul istoric din 6 mai, atunci când euro a atins valoarea de 5 lei şi 27 de bani, dar peste cotaţia din 28 aprilie, când un euro valora 5 lei şi 10 bani,
Leul a scăzut şi în raport cu dolarul american, la 4 lei şi 51 de bani, iar cotaţia faţă de lira sterlină s-a menţinut la 6 lei şi 5 bani.
Sursa foto: stiripesurse.ro
Actualitate
Accidentul vascular cerebral: ce este, cum îl recunoaştem și cum îl putem preveni
Accidentul vascular cerebral (AVC) este a doua cauză principală de dizabilitate și deces la nivel mondial. Un accident vascular cerebral poate schimba viața într-o fracțiune de secundă. Nu doare la început, nu te avertizează clar și nu apare doar la vârstnici. De aceea, este vital să știm ce este, cum îl recunoaștem și, mai ales, cum îl putem evita.
Ce este accidentul vascular cerebral (AVC) și cum apare?
Există două tipuri principale de AVC:
- Ischemic (80-87% din cazuri): cauzat de blocarea unei artere din creier, de obicei din cauza unui cheag de sânge, cel mai frecvent provenit din inimă, sau din cauza unor plăci de aterom (grăsimi depuse pe pereţii vaselor).
- Hemoragic (13-20% din cazuri): un vas de sânge se rupe (cea mai frecventă cauză fiind hipertensiunea arterială netratată) și sângele se revarsă în ţesutul cerebral sau în jurul acestuia. Acest lucru provoacă leziuni la nivelul creierului, ducând la simptome grave precum cefalee intensă, paralizie, confuzie, comă sau chiar deces.
Principalii factori de risc (modificabili)
De cele mai multe ori, AVC-ul este rezultatul unor modificări lente, dar periculoase, care se instalează în organism cu ani înainte. Tensiunea arterială mare, colesterolul crescut, fumatul, diabetul, obezitatea, sedentarismul sau apneea în somn (care indirect poate conduce la un AVC prin creșterea valorilor tensionale) par inofensive la început. Nu dor, nu deranjează vizibil, dar, în tăcere, ele atacă vasele de sânge și pregătesc terenul pentru un AVC.
Când apare accidentul, efectele pot fi dramatice: pierderea vorbirii, paralizie, tulburări de echilibru, tulburări de vedere sau chiar deces. Un AVC ischemic poate fi tratat mult mai eficient dacă pacientul ajunge la spital în primele 3-5 ore.
Prevenția face diferența. Controalele regulate pot depista din timp afecțiuni precum hipertensiunea, diabetul sau colesterolul crescut. Tratamentele simple, urmate corect, pot opri aceste boli înainte să ducă la complicații severe, cum este AVC-ul.
Un articol de dr. Maria Mirabela Manea
(Material realizat de Centrul de Inovație și e-Health din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, preluat de pe site-ul ziarullumina.ro)
Sursa foto: UMFCD/ziarullumina.ro
Actualitate
Se împlinesc 137 de ani de la moartea marelui poet național Mihai Eminescu
La data de 15 iunie 1889 a încetat din viață Mihai Eminescu, cel supranumit „Luceafărul literaturii românești” și considerat de cititorii și de critica literară drept cel mai important poet din literatura română.
Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoșani, și a copilărit în mare parte la Ipotești, loc care avea să rămână profund legat de imaginația și sensibilitatea sa poetică. Născut cu numele de Mihail Eminovici, el provenea dintr-o familie numeroasă, fiind unul dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici și ai Ralucăi Iurașcu. Încă din copilărie a intrat în contact cu lumea satului moldovenesc, cu tradițiile populare, cu natura și cu poveștile transmise oral, elemente care vor deveni ulterior surse esențiale de inspirație pentru creația sa literară.
Primele studii le-a urmat la Cernăuți, oraș aflat atunci în Imperiul Austriac. A fost un elev inteligent și curios, însă spiritul său independent l-a făcut să urmeze un traseu educațional neobișnuit. După întreruperea studiilor liceale, a călătorit prin diferite regiuni ale spațiului românesc și a lucrat o perioadă în apropierea trupelor de teatru ambulant, experiență care i-a oferit contact direct cu viața culturală a vremii și cu realitățile societății românești.
Debutul său literar a avut loc în anul 1866. După moartea profesorului Aron Pumnul, tânărul Eminescu a publicat poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”, iar în același an poezia „De-aș avea” a apărut în revista „Familia”, condusă de Iosif Vulcan. Tot atunci numele său a fost modificat din Eminovici în Eminescu, formă sub care avea să intre definitiv în istoria literaturii române.
În 1869 a plecat la Viena, unde a audiat cursuri la Facultatea de Filosofie și Drept. Deși nu deținea diploma de bacalaureat necesară pentru statutul complet de student, a participat activ la viața intelectuală a orașului. Perioada vieneză a fost decisivă pentru formarea sa culturală. A intrat în contact cu marile curente filosofice europene, cu literatura romantică germană și cu ideile care circulau în mediile universitare ale epocii. Tot la Viena i-a cunoscut pe Ioan Slavici și pe Veronica Micle, două personalități care vor avea un rol important în viața sa.
Relația dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle este una dintre cele mai cunoscute povești de dragoste din cultura română. Cei doi s-au cunoscut în anii studenției vieneze și au întreținut o legătură complexă, marcată de apropiere, despărțiri, corespondență intensă și dificultăți generate de contextul social al vremii. Multe dintre poeziile de dragoste ale lui Eminescu sunt asociate cu această relație, deși inspirația poetică nu poate fi redusă exclusiv la experiențele sale biografice.
În timpul șederii la Viena și apoi la Berlin, unde și-a continuat studiile, Eminescu și-a consolidat cultura filosofică și literară. A fost influențat de gândirea lui Arthur Schopenhauer, de filosofia idealistă germană, de literatura romantică europeană și de marile tradiții culturale ale Antichității. Aceste influențe au contribuit la apariția unei opere de o complexitate remarcabilă, în care se întâlnesc reflecții despre iubire, timp, univers, destin, istorie și condiția umană.
Întors în țară, Eminescu a devenit membru activ al societății literare Junimea din Iași, cel mai important cerc intelectual românesc al epocii. Sprijinit și promovat de criticul Titu Maiorescu, el a publicat în revista „Convorbiri Literare” numeroase poezii care aveau să intre în patrimoniul literaturii române. În această perioadă au apărut creații precum „Floare albastră”, „Lacul”, „Dorința”, „Sara pe deal”, „Scrisorile” și multe alte texte considerate astăzi capodopere.
Pe lângă activitatea literară, Eminescu a desfășurat o intensă activitate jurnalistică. A lucrat la publicații precum „Curierul de Iași” și, mai târziu, la ziarul „Timpul” din București. Ca jurnalist, a abordat probleme politice, economice, sociale și culturale. Articolele sale se remarcă prin erudiție, spirit critic și preocuparea pentru dezvoltarea societății românești. Deși opiniile sale politice continuă să fie analizate și discutate de istorici, importanța sa ca jurnalist este astăzi recunoscută alături de cea de poet.
Opera lui Mihai Eminescu reprezintă punctul culminant al romantismului românesc. Poezia sa îmbină elemente folclorice, reflecții filosofice și imagini de o mare forță artistică. Natura apare adesea ca spațiu al armoniei și al idealului, în timp ce iubirea este prezentată atât ca experiență a fericirii, cât și a suferinței. În multe dintre creațiile sale se regăsește preocuparea pentru condiția geniului, pentru raportul dintre individ și societate, precum și pentru sensul existenței umane.
Capodopera sa, „Luceafărul”, publicată în 1883, este considerată una dintre cele mai importante creații poetice din literatura română și europeană. Poemul dezvoltă tema incompatibilității dintre ideal și realitate, dintre absolut și lumea obișnuită a oamenilor. Complexitatea simbolică, bogăția limbajului și profunzimea ideilor au făcut din această operă un reper fundamental al culturii române.
Începând cu anul 1883, starea sănătății sale s-a deteriorat considerabil. Ultimii ani ai vieții au fost marcați de suferință și de numeroase internări. Cauza exactă a bolii și a morții sale a generat de-a lungul timpului dezbateri și controverse în rândul cercetătorilor. Cert este că Mihai Eminescu s-a stins din viață la București, la 15 iunie 1889, la vârsta de numai treizeci și nouă de ani.
Mihai Eminescu a fost înmormântat în Cimitirul Bellu din București, la umbra unui tei, acest loc devenind repede un loc de pelerinaj pentru românii care îl prețuiesc pe „cel mai mare poet al literaturii române”.
După moartea sa, prestigiul lui Eminescu a crescut constant. Titu Maiorescu a avut un rol esențial în publicarea și conservarea operei poetului, contribuind decisiv la consacrarea sa. În deceniile următoare, Eminescu a devenit simbolul literaturii române și una dintre figurile centrale ale identității culturale naționale.
Astăzi, Mihai Eminescu este considerat poetul național al României și una dintre cele mai importante personalități culturale românești din toate timpurile. Opera sa continuă să fie studiată, tradusă și analizată în întreaga lume. Poeziile sale sunt prezente în programa școlară, iar manuscrisele sale reprezintă un patrimoniu cultural de valoare excepțională. Influența exercitată asupra limbii române literare, asupra poeziei și asupra culturii române în ansamblu rămâne fără egal, făcând din Eminescu nu doar un mare poet al secolului al XIX-lea, ci una dintre cele mai importante voci ale literaturii europene.
Sursa foto: Moldova 1




