România trece oficial la ora de vară în acest weekend, în noaptea de 28 spre 29 martie 2026, când ora 3:00 va deveni ora 4. Ceasurile se dau astfel cu o oră înainte, iar duminică va fi cea mai scurtă zi, având doar 23 de ore.

Schimbarea, aplicată în majoritatea statelor Uniunii Europene, înseamnă o zi mai lungă cu mai multă lumină până apune soarele.

Ora de vară va fi aplicată până în ultima duminică din luna octombrie 2026, când ceasurile vor fi date înapoi cu o oră.

Odată cu această schimbare, România trece de la ora standard a Europei de Est (EET) la ora de vară a aceluiași fus orar (EEST).

Trecerea la ora de vară are loc anual în ultimul weekend din luna martie

În februarie 2018, Parlamentul European a cerut Comisiei Europene să evalueze directiva referitoare la ora de vară şi, dacă va găsi necesar, să prezinte o propunere de revizuire.

Comisia Europeană a propus înlăturarea schimbării sezoniere a orei în Europa, statele membre având libertatea de a decide dacă vor să aplice, în mod permanent, ora de vară sau ora de iarnă.

Propunerea a luat în considerare o serie de aspecte, inclusiv rezultatele unei consultări publice organizate de Comisie în anul 2018, care a primit 4,6 milioane de răspunsuri din cele 28 de state membre, cel mai mare număr de răspunsuri primite vreodată într-o consultare de acest fel, cu o majoritate în favoarea renunţării la schimbarea sezonieră a orei, arată edupedu.ro

În 2019, Parlamentul European a votat în favoarea renunţării la sistemul orei de vară şi de iarnă, în care ceasurile sunt ajustate cu o oră în fiecare primăvară şi toamnă, decizia finală urmând să fie luată de fiecare stat în parte.

Când a fost introdusă prima oară ora de vară în România

În România, ora de vară a fost introdusă pentru prima dată în anul 1932, între 22 mai şi 2 octombrie, potrivit G4Media. Până în anul 1939, ora de vară a funcţionat în fiecare an, între prima duminică din aprilie, ora 00.00, şi prima duminică din octombrie, ora 01.00.

Din anul 1941, ora de vară nu s-a mai folosit, fiind reintrodusă în România abia în 1979. Până în 1996, ora de vară se introducea de la sfârşitul lunii martie până la sfârşitul lui septembrie. Din 1997 s-a trecut la ora de vară din ultima duminică a lunii martie până în ultima duminică din octombrie, potrivit site-ului Observatorului Astronomic.

Sursa foto: Pixabay.com/edupedu.ro

Deseori etichetată drept o cheltuială inutilă, o risipă de resurse în vremuri de pace aparentă, instituția militară reprezintă, în realitate, expresia matură a unui instinct mult mai vechi: organizarea colectivă împotriva haosului. În vastul spectacol al istoriei omenirii, armata nu apare brusc ca instituție, ci evoluează din forma sa embrionară (ceata de războinici născută din nevoia de protecție).

De la comunitățile nomade timpurii, care și-au asigurat existența prin organizare vigilentă, până la structuri contemporane precum NATO, dedicate apărării și securității comune, armata s-a dovedit a fi nu un lux, ci un mecanism indispensabil evoluției istorice.

În epocile primare ale omenirii, acolo unde supraviețuirea însemna o luptă zilnică împotriva naturii și a rivalilor, primele grupuri organizate din Paleolitic și Neolitic nu au inventat armata ca entitate separată, ci au integrat-o organic în structura lor socială.

În acest sens, arheologia oferă dovezi clare: unelte de piatră ascuțite, folosite nu doar pentru vânătoare, ci și pentru apărare. Fără această formă primitivă de ripostă, aceste grupuri ar fi fost pradă ușoară invaziilor sau foametei.

Armata, încă din forma sa de început, a fost catalizatorul tranziției de la vulnerabilitatea individuală la coeziunea grupului. Ea a permis nu doar supraviețuirea, ci și evoluția culturală, alianțe temporare și, în cele din urmă, sedentarizarea. Cheltuiala, fie ea în timp, resurse sau vieți, nu era risipă, ci o investiție firească în perpetuarea speciei.

Sursa text/foto: Curierul Armatei / facebook/ Forțele Terestre Române

Luna sângerie – spectacolul roșu al cerului

Pe 7 septembrie, cerul este martorul unui fenomen aparte: Luna sângerie. Atunci când Pământul se interpune între Soare și Lună, umbra planetei noastre colorează astrul nopții într-o nuanță spectaculoasă de roșu-aprins. Acest efect se datorează refracției luminii solare prin atmosfera terestră, care filtrează razele albastre și le lasă să treacă doar pe cele roșii. Un moment rar, care trezește fascinație, dar și numeroase legende.

Pasionaţii de astronomie vor putea admira duminică seară și o eclipsă de lună.

Va fi o eclipsă totală, care va putea fi observată cel mai bine din Asia, dar parțial și în Europa și Africa.

Eclipsa totală de Lună și Luna sângerie sunt vizibile în România pe 7 septembrie 2025, cu maximul la ora 21.21.

Eclipsa solară – întâlnirea dintre Soare și Lună

Pe 21 septembrie, natura ne oferă un alt fenomen impresionant: eclipsa de Soare. Atunci, Luna trece exact între Pământ și Soare, ascunzând temporar lumina acestuia și transformând ziua într-un crepuscul misterios. O eclipsă totală sau parțială rămâne întotdeauna un moment așteptat de astronomi și pasionați, pentru că ne amintește cât de perfect este dansul cosmic al corpurilor cerești.

Echinocțiul de toamnă – echilibrul luminii

Pe 23 septembrie are loc echinocțiul de toamnă, ziua în care lumina și întunericul împart lumea în mod egal. Soarele răsare exact în est și apune exact în vest, iar durata zilei este egală cu cea a nopții. Acest moment marchează trecerea oficială către anotimpul toamnei și, simbolic, aduce echilibru, introspecție și pregătirea naturii pentru odihna iernii.

Fascinația oamenilor pentru cer

De mii de ani, fenomenele astronomice au fost privite cu uimire, frică sau reverență. Popoarele vechi le interpretau ca semne divine sau ca mesaje misterioase. Astăzi, știința ne oferă explicații clare, dar emoția rămâne aceeași: să vezi cu ochii tăi cum Luna se colorează în roșu sau cum Soarele dispare în mijlocul zilei este o experiență ce nu poate fi uitată.

Septembrie – luna spectacolelor celeste

Luna septembrie este, așadar, o adevărată poartă către magie cosmică. În doar câteva săptămâni, putem asista la un trio fascinant: o lună sângerie, o eclipsă solară și echinocțiul de toamnă. Fiecare fenomen are frumusețea și simbolistica lui, iar împreună ne amintesc că trăim într-un univers viu, dinamic și plin de surprize. Privind spre cer în aceste zile, ne conectăm nu doar la știință, ci și la frumusețea pură a cosmosului.