Divertisment
Moșii de vară sau Moșii Rusaliilor, ziua în care îi pomenim pe cei adormiți. Tradiții și obiceiuri de respectat în această zi

Este una dintre cele mai importante zile de pomenire a morților din calendarul ortodox, un moment de rugăciune și recunoștință pentru cei care nu mai sunt fizic lângă noi, dar rămân prezenți în sufletul nostru.
Sâmbăta, zi dedicată pomenirii morților, are o semnificație aparte în tradiția creștină. Potrivit rânduielilor ortodoxe, aceasta este ziua în care Hristos, răstignit vineri, a stat în mormânt, pentru ca duminică să învie. De aceea, fiecare sâmbătă este asociată cu pomenirea morților, iar dintre toate, cea mai importantă este sâmbăta din ajunul Rusaliilor, cunoscută sub denumirile de „Moșii Duminicii Mari”, „Moșii Rusaliilor” sau „Moșii de vară”.
În această zi, creștinii aduc la biserică colivă, simbol al trupului omenesc, dar și al credinței în viața veșnică.
Orezul cu lapte, fructele, pâinea, apa și florile sunt daruri simple, dar pline de semnificație – semne ale dragostei și ale grijii noastre pentru sufletele celor plecați. Prin aceste gesturi, nu doar că îi pomenim, ci ne reamintim că dragostea nu moare odată cu trupul.
Să le aprindem o lumânare și să ne rugăm pentru liniștea lor, cu gânduri senine și inimă curată.
Veșnica lor pomenire din neam în neam!
Tradiţii de Moşii de vară
În tradiția populară, această zi este considerată un moment de legătură între lumea celor vii și cea a celor adormiți. Mitologii români susțin că, potrivit credințelor vechi, sufletele morților sunt purtate în împărăția Sfintei Sâmbete de către Sfânta Vineri – o trecere simbolică, asemenea amurgului care face legătura dintre zi și noapte. Noaptea, asociată cu Sfânta Sâmbătă, este momentul în care se arată spiritele, strigoii și duhurile rele. Astfel, se crede că sâmbăta este ziua cea mai potrivită pentru a te apropia, prin rugăciuni și milostenii, de sufletele celor plecați dintre noi, potrivit playtech.ro
Pomana de sâmbătă are un rol esențial în acest context. Se dă mâncare, băutură, haine sau alte lucruri folositoare, în numele morților. Deși rugăciuni pentru iertarea păcatelor se pot face oricând, milostenia de sâmbătă este considerată cea mai bine primită de Dumnezeu. Când nu se găsește cineva căruia să i se dea de pomană, tradiția spune că darul poate fi aruncat pe apă – pe „apa Sâmbetei” –, care îl va duce simbolic în lumea cealaltă. Tot pe apă se aruncă și obiectele sfinte deteriorate (icoane, candele, sfeșnice, resturi de lumânări), pentru a nu fi profanate și pentru a fi încredințate, cu respect, sufletelor.
În anumite regiuni, în sâmbăta Rusaliilor, oamenii oferă în dar oale împodobite cu flori și colaci, ca simbol al vieții, al trecerii și al rugăciunii pentru cei răposați. A doua zi, duminica Rusaliilor, se împart farfurii frumos aranjate, de data aceasta pentru cei vii – un gest care completează comuniunea dintre lumea aceasta și cea nevăzută.
De ce se împart oale împodobite cu flori şi cu un colac deasupra
Împărțirea de oale împodobite cu flori și cu un colac deasupra de Ziua Morților (sau Moșii de vară, cum mai este numită această sărbătoare în tradiția ortodoxă românească) are rădăcini adânci în credințele populare și practicile creștin-ortodoxe legate de cultul morților. Această tradiție este încărcată de simboluri și semnificații.
Iată de ce se face acest gest:
- Pomenirea și cinstirea sufletelor celor adormiți.
Tradiția creștină spune că, prin împărțirea de bucate, se face milostenie pentru sufletul celui trecut în neființă. Se crede că fapta bună săvârșită în numele răposatului îi aduce acestuia iertare, lumină și pace în lumea de dincolo.
- Simbolismul oalei.
Oala, de regulă din lut, este un simbol al fragilității vieții umane – omul, asemenea vasului de lut, este trecător. Este adesea împodobită cu flori (semn al vieții și frumuseții trecătoare) și are un colac deasupra, semn al belșugului și comuniunii.
- Colacul – simbol al vieții veșnice.
Colacul, rotund ca un cerc, simbolizează eternitatea și ciclul vieții. În credința populară, colacul este considerat hrană spirituală, „pâinea sufletului”, și are rolul de a „îndulci” trecerea sufletului în lumea cealaltă.
- Floarea – legătură cu puritatea și rugăciunea.
Florile care însoțesc aceste daruri sunt o ofrandă vizuală și simbolică – purtătoare de curăție, rugăciune și speranță. Ele sunt expresia dragostei și respectului pentru cei care nu mai sunt.
- Ritual de comuniune cu cei plecați.
Prin aceste daruri, cei vii păstrează legătura cu morții, arătând că nu i-au uitat și că încă se roagă pentru ei. Este un gest de recunoștință și iubire postumă.
Sursa foto: InfoToday
Botoșani
Biserica Uspenia din Botoșani, lăcașul de cult unde a fost botezat poetul Mihai Eminescu

Biserica Uspenia, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, care este monument istoric aflat pe teritoriul municipiului Botoșani, a fost ctitorită în anul 1552 de Elena Rareș, soția domnitorului Petru Rareș.
Ctitorii au urmărit modelul bisericii ștefaniene „Sfântul Nicolae”, într-o măsură mai accentuată decât la „Sfântul Gheorghe”.
Meșterii veacului al XVI-lea reproduceau planul și structura prototipului botoșănean până la elementele de detaliu. Spre exemplu, decorul calotei pronaosului a fost realizat cu nervuri ceramice dispuse după un desen simplificat, în formă de cruce. Turla cu 12 laturi, precum în cazul bisericii Mănăstirii Popăuți, a primit aceeași subliniere în compoziția exterioară, prin dubla bază stelată cu 8 (opt) colțuri. Decorul arhitectural, alcătuit din firide și ocnițe, a fost completat cu discuri smălțuite în culorile galben și verde și, probabil, cu zugrăveli policrome.
Restaurarea survenită între anii 1724-1725, prin grija lui Mihai Racoviță voievod, precede intervenția din 1819 (consemnată cu inscripție; la rându-i, premergătoare restaurării din 1912), care a oferit bisericii aspectul din zilele noastre, adăugându-se, pe latura de vest, un turn-clopotniță proporționat, în stil clasicist. Acolo s-a instalat, mai târziu, primul ceas public din Botoșani.
Corpul bisericii a fost unificat cu clopotnița prin ridicarea zidăriei triconcului la nivelul unei cornișe generale susținută de console, acoperindu-se, astfel, baza stelată inferioară a turlei.
Uspenia ilustrează două „faze” majore ale arhitecturii moldovenești: etapa primei jumătăți a veacului al XVI-lea, în care inovațiile decorului policrom îmbracă structurile tradiționale și clasicismul începutului de veac XIX.
Păstrarea Uspeniei, grija evitării transformărilor estetizante suferite de celelalte două ctitorii domnești, a permis efectuarea unei restaurări, cuprinderea, în linii mari, readucerea golurilor de ferestre la dimensiunile epocii, dezvelirea paramentului originar al primei etape privind construcția, păstrându-se contribuția de mare valoare a veacului al XIX-lea (inclusiv învelitorile de factură barocă).
Aici a fost botezat Mihai Eminescu (familia Eminovici locuia într-o casă situată în apropierea bisericii și îl avea ca duhovnic pe protopopul Ion Stamate); în curtea bisericii, o statuie întregește amintirea nemuritoarelor versuri lăsate nouă moștenire…
Sursa: facebook/Nicolae Tomescu Stachie
Sursa foto: Doxologia
Divertisment
Aurel David, pictor, grafician și sculptor, este autorul celebrului desen „Arborele Eminescu” (foto)

Acea siluetă a poetului, contopită cu un copac, cu ramuri ce par gânduri și umbre care conturează o privire adâncă, nu este doar o imagine – este o creație plină de simțire și respect.
Născut în 1934 la Chișinău, Aurel David a fost pictor, grafician și sculptor, care a plecat dintre noi prea devreme, în 1984. Lucrarea sa, „Arborele Eminescu”, a devenit un simbol al artei care vorbește fără cuvinte, o adevărată rugăciune vizuală, nealterată de trecerea timpului sau de moda efemeră.
Sursa: facebook/Sufletul Moldovei
Divertisment
Bisericuţa de lemn de la Hapăi, din comuna Vârfu Câmpului, un lăcaș de cult deosebit (foto)

În comuna botoșăneană Vârfu Câmpului, se află un cătun ce se numeşte Dobrinăuţi – Hapăi şi este parte componentă a satului Lunca.
Simbolul cătunului Dobrinăuţi – Hapăi este o biserică mică de lemn, aparent nesemnificativă, pe care o găsim într-o poieniţă retrasă.
Bisericuţa din cătunul Hapăi are formă de navă şi a fost ridicată din bârne de stejar, încheiate la colţuri în coadă de rândunică şi aşezate pe tălpi de stejar.
Din cauza deselor mutări, bisericuţa stă cu tălpile aşezate doar pe câteva pietre, fără a avea o temelie solidă.
Iniţial, acoperişul era de şindrilă, aceasta fiind înlocuită, ulterior, cu tablă zincată. Exteriorul a fost blănit cu scândură, pentru o mai bună protecţie a interiorului. Pe acoperiş se păstrează crucile originale ale lăcaşului.
În această biserică s-au rugat sătenii de la Hapăi, până pe la începutul anilor 1900, când în satul Lunca s-a ridicat o biserică nouă, de zid. Interiorul, modest, păstrează doar catapeteasma originală şi aceasta destul de deteriorată. Sfânta Masă este făcută dintr-un trunchi de copac.
Biserica poartă hramul „Sfântului Ierarh Nicolae”, făcătorul de minuni.
Sursa/ foto: ziarullumina.ro
-
Actualitatecu o zi in urma
Polițiștii de siguranță școlară dau startul campaniei „Dorințe îndeplinite la vârste potrivite” (foto)
-
Actualitatecu o zi in urma
Violența domestică, o gravă problemă socială! Implicarea Patriarhiei Române, prin cursuri de prevenire și sprijin moral
-
Actualitatecu o zi in urma
Tânăr reținut de polițiști pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de viol și tâlhărie
-
Actualitatecu o zi in urma
Grevă japoneză în educație! Sindicaliștii amenință cu proteste de amploare față de măsurile de austeritate preconizate
-
Actualitatecu 3 zile in urma
Persoane transportate la spital, în urma unui accident rutier produs pe raza localității Lunca (foto)
-
Actualitatecu 3 zile in urma
APIA Botoșani anunță finalizarea Campaniei de depunere a Cererilor de plată pentru anul 2025
-
Actualitatecu 3 zile in urma
Absolvenții de liceu, promoția 2025, sunt așteptați la AJOFM Botoșani pentru sprijin și consiliere (foto)
-
Actualitatecu 3 zile in urma
Postul Sfinților Petru și Pavel. Când sunt zilele cu dezlegare la pește și ce trebuie să știe credincioșii