În fiecare an, pe 1 martie, românii sărbătoresc Mărțișorul, un obicei străvechi care marchează începutul primăverii și renașterea naturii. Însă puțini știu că această tradiție are origini fascinante, ce datează de mii de ani!

Mărțișorul, mai vechi decât civilizațiile greacă și romană

Arheologii au descoperit în România amulete din pietre colorate, legate cu fire alb-roșii, datând de peste 8.000 de ani, ceea ce face ca acest obicei să fie unul dintre cele mai vechi din Europa!

Ce simbolizează culorile?

Alb – puritate, lumină, renaștere

Roșu – viață, dragoste, putere

În trecut, mărțișorul era purtat la gât sau la mână. Se credea, astfel, că aduce noroc și protejează de spiritele rele, iar după ce natura înverzea, firul era legat de un pom fructifer, pentru belșug și sănătate.

Mărțișorul nu este doar o tradiție românească. Obiceiuri similare există și în Bulgaria (Martenița), Macedonia, Albania și Moldova, unde oamenii oferă simboluri ale primăverii celor dragi.

În unele zone, există credința că cel care poartă un mărțișor va fi sănătos și frumos tot anul, iar dacă îți pui dorință când îl legi de un copac, aceasta s-ar putea împlini.

Astăzi, mărțișorul a devenit un simbol al bucuriei, speranței și primăverii, fiind oferit nu doar femeilor, ci și bărbaților, ca semn de respect și prietenie.

Poetul George Coşbuc, într-un studiu dedicat mărţişorului afirma următoarele:

„Scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet.

Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească.

În vechime, pe data de 1 Martie, mărţişorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor – fete şi băieţi deopotrivă. Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, sau în alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. Şnurul urma fie legat la mâna, fie purtat în piept. El se purta de la 1 Martie până când se arătau semnele de biruinţă ale primăverii: – se aude cucul cântând, înfloresc cireşii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, mărţişorul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc, fie era aruncat în direcţia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: Ia-mi negrețele şi dă-mi albeţele”.

Sursa foto: playtech.ro