Mănăstirea Putna, valoros centru de spiritualitate, cultură şi istorie românească, necropolă domnească pentru marele voievod Ștefan cel Mare şi familia sa, străjuieşte, de sute de ani, meleagurile minunate ale Bucovinei.

În perioada 23 – 26 ianuarie 1465, a avut loc Bătălia de la Chilia, în care, domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, cu asentimentul Poloniei, căreia i-a promis ajutor militar în conflictul cu cavalerii teutoni, a organizat un atac pentru cucerirea cetăţii, important centru comercial şi maritim, obţinând victoria, şi impunând la conducerea ei pe pârcălabii Isaia şi Buhtea. Stăpânirea cetăţii Chilia a dus la subminarea poziţiilor Ungariei la Dunărea de Jos, precum şi la pierderea unor importante surse de venit pentru toţi factorii implicaţi: genovezii din Caffa, tătarii din Crimeea şi Imperiul Otoman.

Conform izvoarelor istorice, în Letopisețul anonim al Moldovei, se menţionează că, urmare a izbânzii, Ştefan cel Mare hotărăşte să ridice o mănăstire, iar despre locul ales pentru aceasta, ne istoriseşte cronicarul Ioan Neculce: „Ştefan-Vodă cel Bun, când s-au apucat să facă Mănăstirea Putna, au tras cu arcul dintr-un vârfu de munte ce este lângă mănăstire. Şi unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul în oltariul”.

Doar că, fără ca domnitorul să ştie, pe acest loc s-a aflat o vatră sihăstrească bine organizată, fapt dovedit de arheologi, prin identificarea a cinci schelete, în partea de sud, în anii 1980-1982. Acestea arată că înmormântările au fost simple, tipice unor monahi care locuiseră aici anterior construcţiei lui Ştefan cel Mare.

La 3 septembrie 1469 a avut loc târnosirea Mănăstirii Putna, în prezenţa domnului şi a familiei sale, a boierilor divaniți și a unei importante adunări de credincioși, serviciul religios fiind oficiat de un sobor de 64 de arhierei, preoți și diaconi, în frunte cu mitropolitul Teoctist al Moldovei, cu episcopul Tarasie al Romanului și cu arhimandritul Ioasaf, primul egumen al Putnei.

Mănăstirea Putna era destinată iniţial să servească drept necropolă domnească pentru familia lui Ştefan cel Mare, însă funcţiunile ei s-au extins, fiind locul în care Ştefan se retrăgea pentru a-şi regăsi liniştea. Pentru aceasta i-a fost construită o casă domnească şi fortificaţii care să o protejeze împotriva invadatorilor şi hoţilor de ocazie.

În interiorul Mănăstirii Putna se mai află Turnul Clopotniţei şi Turnul lui Eminescu, nume dat clădirii în care, în anul 1871, cel mai mare poet român a fost găzduit timp de mai multe nopţi.

Sursa text/foto: Radio România

Ziua Mărcii Poștale Românești, sărbătorită pe 15 iulie, marchează apariția primului timbru poștal românesc, „Capul de bour”, tipărit la Iași, la 15 iulie 1858, sub egida Poștei Domnești a Principatului Moldovei.

Emisiunea filatelică a fost tipărită la tipografia Atelia Timbrului din Iași, în timpul caimacamiei lui Nicolae Vogoride. Evenimentul avea loc la 18 ani după apariţia, în Marea Britanie, a celui dintâi timbru de pe mapamond, cunoscut în lumea filateliştilor cu denumirea „Black Penny”.

De-a lungul timpului, Romfilatelia, instituţia desemnată să emită timbrele şi efectele poştale româneşti, a lansat emisiuni filatelice dedicate atât personalităţilor româneşti de marcă, cât şi evenimentelor sau momentelor care au marcat istoria, cultura şi spiritualitatea ţării noastre de-a lungul timpului.

Marca poştală a avut un puternic impact în ţara noastră, iar în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) a intrat în spaţiul românesc un nou obicei, cel al colecţionării mărcilor poştale. Atât colecţionarii cât şi comercianţii de tutun vindeau mărci poştale, respectiv „Capul de Bour”. În scurt timp, au început să fie înfiinţate diverse societăţi sau cluburi filatelice, cu o activitate mai intensă la începutul secolului al XX-lea, care satisfăceau nevoia de comunicare şi de schimburi dintre colecţionari.

Prima emisiune tipărită în Moldova, în 1858, reproducea semnul heraldic de pe stema statului. În prezent, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă, unul dintre simbolurile noastre naţionale. Mărcile poştale sunt un mijloc de celebrare şi de promovare a patrimoniului naţional, fiind, totodată, un ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei.

Produsul filatelic special din acest an, realizat pentru a marca Ziua Mărcii Poștale Românești, este dedicat singurei Regine încoronate a României Mari, de la a cărei naștere se împlinesc 150 de ani.

O fi un dar dumnezeiesc că mulți oameni mari ai acestui pământ s-au născut într-o zi de 15 sau doar cifra este una purtătoare de glorie și i-a ales cu grijă să-i înscrie în calendarul existenței noastre și să ne însemne trecerea cu litere de aur, cu demnitate și cu o iubire fără moarte pentru acest Neam Românesc.

Astăzi, 15 iulie, îl omagiem pe Nicolae Dabija, un nume sonor al literaturii române, un poet de o sensibilitate rară și un scriitor profund dedicat cauzei neamului. Născut la Codreni, în Republica Moldova, Nicolae Dabija a fost nu doar un creator de frumos, ci și un luptător neobosit pentru identitatea și libertatea limbii române.

Opera sa, un tezaur inestimabil lăsat moștenire acestui neam, plin de lirism, metafore vibrante și un dor constant de adevăr, ne-a atins sufletele și ne-a inspirat, trezindu-ne acea pasiune despre rădăcini, despre istorie și despre speranța unui viitor luminos.

Dincolo de cuvinte, Nicolae Dabija a fost o voce puternică în societate, un academician stimat, un poet și un scriitor de valoare, un om care a crezut cu tărie în forța culturii de a uni și de a transforma.

Astăzi, îi aducem un pios omagiu și ne amintim cu recunoștință de contribuția sa inestimabilă la patrimoniul spiritual românesc. Moștenirea sa continuă să ne lumineze și astăzi calea spre marele vis al românilor, înfăptuirea ROMÂNIEI MARI!

Sursa: facebook/Mihai Eminescu