Divertisment
Ziua Sfântului Valentin sau Ziua Îndrăgostiților, simbolul universal al iubirii romantice
Astăzi, 14 februarie, sărbătorim Ziua Sfântului Valentin sau Ziua Îndrăgostiților. De la festivaluri păgâne la martiri creștini, până la poeziile medievale și industria modernă a cadourilor, Ziua Sfântului Valentin este un mozaic de influențe culturale ce s-a transformat radical de-a lungul secolelor.
Primul mister al acestei sărbători este chiar identitatea sfântului care o inspiră. Istoria ne oferă mai mult decât un posibil „candidat”. Există până la 14 sfinți numiți Valentin sau Valentina, fiecare având povestea sa. Dintre aceștia, doi martiri creștini din secolul al III-lea sunt cel mai des menționați:
- Valentin din Roma – un preot care, conform legendelor, oficia căsătorii creștine în secret, sfidând interdicțiile impuse de împăratul Claudius al II-lea. Descoperit, a fost executat pe 14 februarie 269 d. Hr.
- Valentin din Terni – un episcop din Interamna (actualul Terni, Italia), cunoscut pentru miracolele sale, printre care vindecarea unei fete oarbe. Se spune că înainte de execuția sa, i-a trimis acesteia o scrisoare semnată cu celebra expresie „Al tău Valentin”, inspirând astfel tradiția bilețelelor de dragoste.
Începuturile unei sărbători dedicate iubirii se plasează în celebrarea festivalului roman Lupercalia, din perioada 13-15 februarie. Această sărbătoare păgână marca venirea primăverii și includea diferite ritualuri de fertilitate.
Biserica creștină a încercat să înlocuiască aceste festivități păgâne cu una religioasă, consacrând ziua de 14 februarie ca sărbătoare a Sfântului Valentin.
Totuși, legătura explicită între Valentin și iubirea romantică a fost stabilită mult mai târziu, datorită poeziei medievale. Scriitorul englez Geoffrey Chaucer este primul care asociază Ziua îndrăgostiților cu iubirea, într-un poem din secolul al XIV-lea intitulat ‘Parlement of Foules’. Poezia sa vorbește despre o zi specială în care păsările (alegorie la oameni) își aleg perechea. Această idee și-a făcut rapid loc în cultura occidentală.
Din secolul al XV-lea, nobilii europeni încep să-și trimită scrisori și felicitări de dragoste numite „valentine”. Cea mai veche astfel de scrisoare cunoscută aparține Ducelui de Orleans, care, în timpul captivității sale în Turnul Londrei (1415), i-a scris un poem de dragoste soției sale.
Până în secolul al XIX-lea, schimbul de bilețele și cadouri de Sfântul Valentin devenise o tradiție bine înrădăcinată în Europa și America.
În 1840, Esther Howland, o americancă supranumită „Mama sărbătoririi Sfântului Valentin în America”, a făcut primii pași spre comercializarea acestei sărbători, producând în masă felicitări sofisticate cu dantelă și ilustrații romantice. Astăzi, sărbătoarea este o afacere globală, generând vânzări de miliarde prin vânzarea de bunuri precum flori, bomboane și bijuterii.
Cum este marcată Ziua Îndrăgostiților în lume
În Japonia și Coreea de Sud, pe 14 februarie, femeile oferă ciocolată bărbaților, iar pe 14 martie, de Ziua Albă, bărbații returnează darurile, adesea cu cadouri mai valoroase. Coreenii mai au și Ziua Neagră pe 14 aprilie, când cei singuri mănâncă tăiței negri pentru a-și plânge singurătatea.
În Italia, cuplurile care vizitează Verona, orașul lui Romeo și a Julietei lui Shakespeare, lasă scrisori de dragoste pe faimosul balcon.
În Franța a existat o tradiție numită „loterie d’amour”, în care bărbații și femeile întrau într-un fel de tragere la sorți pentru a-și găsi un partener romantic. Această tradiție se aseamănă izbitor cu cea practicată de romani în timpul Lupercaliei.
În Arabia Saudită, Pakistan, Iran, Malaezia și India, sărbătoarea este oficial interzisă. Totuși, pe ascuns, există un comerț subteran de trandafiri roșii și ciocolată.
Deși istoria Zilei Îndrăgostiților este învăluită în mister, mituri și marketing, esența rămâne neschimbată: celebrarea iubirii sub toate formele ei.
La mulți ani tuturor îndrăgostiților!
Sursa: facebook/ Academia de cultură/ Andrei Mihai Drăgulin
Sursa foto: Libertatea
Divertisment
Ora de vară 2026: în noaptea de sâmbătă, 28 martie, spre duminică, 29 martie, ora 3:00 devine ora 4:00
România trece oficial la ora de vară în acest weekend, în noaptea de 28 spre 29 martie 2026, când ora 3:00 va deveni ora 4. Ceasurile se dau astfel cu o oră înainte, iar duminică va fi cea mai scurtă zi, având doar 23 de ore.
Schimbarea, aplicată în majoritatea statelor Uniunii Europene, înseamnă o zi mai lungă cu mai multă lumină până apune soarele.
Ora de vară va fi aplicată până în ultima duminică din luna octombrie 2026, când ceasurile vor fi date înapoi cu o oră.
Odată cu această schimbare, România trece de la ora standard a Europei de Est (EET) la ora de vară a aceluiași fus orar (EEST).
Trecerea la ora de vară are loc anual în ultimul weekend din luna martie
În februarie 2018, Parlamentul European a cerut Comisiei Europene să evalueze directiva referitoare la ora de vară şi, dacă va găsi necesar, să prezinte o propunere de revizuire.
Comisia Europeană a propus înlăturarea schimbării sezoniere a orei în Europa, statele membre având libertatea de a decide dacă vor să aplice, în mod permanent, ora de vară sau ora de iarnă.
Propunerea a luat în considerare o serie de aspecte, inclusiv rezultatele unei consultări publice organizate de Comisie în anul 2018, care a primit 4,6 milioane de răspunsuri din cele 28 de state membre, cel mai mare număr de răspunsuri primite vreodată într-o consultare de acest fel, cu o majoritate în favoarea renunţării la schimbarea sezonieră a orei, arată edupedu.ro
În 2019, Parlamentul European a votat în favoarea renunţării la sistemul orei de vară şi de iarnă, în care ceasurile sunt ajustate cu o oră în fiecare primăvară şi toamnă, decizia finală urmând să fie luată de fiecare stat în parte.
Când a fost introdusă prima oară ora de vară în România
În România, ora de vară a fost introdusă pentru prima dată în anul 1932, între 22 mai şi 2 octombrie, potrivit G4Media. Până în anul 1939, ora de vară a funcţionat în fiecare an, între prima duminică din aprilie, ora 00.00, şi prima duminică din octombrie, ora 01.00.
Din anul 1941, ora de vară nu s-a mai folosit, fiind reintrodusă în România abia în 1979. Până în 1996, ora de vară se introducea de la sfârşitul lunii martie până la sfârşitul lui septembrie. Din 1997 s-a trecut la ora de vară din ultima duminică a lunii martie până în ultima duminică din octombrie, potrivit site-ului Observatorului Astronomic.
Sursa foto: Pixabay.com/edupedu.ro
Divertisment
Instituția militară, expresia matură a unui instinct mult mai vechi: organizarea colectivă împotriva haosului
Deseori etichetată drept o cheltuială inutilă, o risipă de resurse în vremuri de pace aparentă, instituția militară reprezintă, în realitate, expresia matură a unui instinct mult mai vechi: organizarea colectivă împotriva haosului. În vastul spectacol al istoriei omenirii, armata nu apare brusc ca instituție, ci evoluează din forma sa embrionară (ceata de războinici născută din nevoia de protecție).
De la comunitățile nomade timpurii, care și-au asigurat existența prin organizare vigilentă, până la structuri contemporane precum NATO, dedicate apărării și securității comune, armata s-a dovedit a fi nu un lux, ci un mecanism indispensabil evoluției istorice.
În epocile primare ale omenirii, acolo unde supraviețuirea însemna o luptă zilnică împotriva naturii și a rivalilor, primele grupuri organizate din Paleolitic și Neolitic nu au inventat armata ca entitate separată, ci au integrat-o organic în structura lor socială.
În acest sens, arheologia oferă dovezi clare: unelte de piatră ascuțite, folosite nu doar pentru vânătoare, ci și pentru apărare. Fără această formă primitivă de ripostă, aceste grupuri ar fi fost pradă ușoară invaziilor sau foametei.
Armata, încă din forma sa de început, a fost catalizatorul tranziției de la vulnerabilitatea individuală la coeziunea grupului. Ea a permis nu doar supraviețuirea, ci și evoluția culturală, alianțe temporare și, în cele din urmă, sedentarizarea. Cheltuiala, fie ea în timp, resurse sau vieți, nu era risipă, ci o investiție firească în perpetuarea speciei.
Sursa text/foto: Curierul Armatei / facebook/ Forțele Terestre Române
Divertisment
Septembrie, luna spectacolelor celeste. O lună sângerie, o eclipsă solară și echinocțiul de toamnă (foto)
Luna sângerie – spectacolul roșu al cerului
Pe 7 septembrie, cerul este martorul unui fenomen aparte: Luna sângerie. Atunci când Pământul se interpune între Soare și Lună, umbra planetei noastre colorează astrul nopții într-o nuanță spectaculoasă de roșu-aprins. Acest efect se datorează refracției luminii solare prin atmosfera terestră, care filtrează razele albastre și le lasă să treacă doar pe cele roșii. Un moment rar, care trezește fascinație, dar și numeroase legende.
Pasionaţii de astronomie vor putea admira duminică seară și o eclipsă de lună.
Va fi o eclipsă totală, care va putea fi observată cel mai bine din Asia, dar parțial și în Europa și Africa.
Eclipsa totală de Lună și Luna sângerie sunt vizibile în România pe 7 septembrie 2025, cu maximul la ora 21.21.
Eclipsa solară – întâlnirea dintre Soare și Lună
Pe 21 septembrie, natura ne oferă un alt fenomen impresionant: eclipsa de Soare. Atunci, Luna trece exact între Pământ și Soare, ascunzând temporar lumina acestuia și transformând ziua într-un crepuscul misterios. O eclipsă totală sau parțială rămâne întotdeauna un moment așteptat de astronomi și pasionați, pentru că ne amintește cât de perfect este dansul cosmic al corpurilor cerești.
Echinocțiul de toamnă – echilibrul luminii
Pe 23 septembrie are loc echinocțiul de toamnă, ziua în care lumina și întunericul împart lumea în mod egal. Soarele răsare exact în est și apune exact în vest, iar durata zilei este egală cu cea a nopții. Acest moment marchează trecerea oficială către anotimpul toamnei și, simbolic, aduce echilibru, introspecție și pregătirea naturii pentru odihna iernii.
Fascinația oamenilor pentru cer
De mii de ani, fenomenele astronomice au fost privite cu uimire, frică sau reverență. Popoarele vechi le interpretau ca semne divine sau ca mesaje misterioase. Astăzi, știința ne oferă explicații clare, dar emoția rămâne aceeași: să vezi cu ochii tăi cum Luna se colorează în roșu sau cum Soarele dispare în mijlocul zilei este o experiență ce nu poate fi uitată.
Septembrie – luna spectacolelor celeste
Luna septembrie este, așadar, o adevărată poartă către magie cosmică. În doar câteva săptămâni, putem asista la un trio fascinant: o lună sângerie, o eclipsă solară și echinocțiul de toamnă. Fiecare fenomen are frumusețea și simbolistica lui, iar împreună ne amintesc că trăim într-un univers viu, dinamic și plin de surprize. Privind spre cer în aceste zile, ne conectăm nu doar la știință, ci și la frumusețea pură a cosmosului.





