La data de 10 iunie a anului 323 î.Hr. a murit Alexandru Macedon sau Alexandru cel Mare, unul dintre cei mai mari comandanți de oști ai lumii.

Fiu al regelui Filip al II-lea al Macedoniei, Alexandru cel Mare a construit un imperiu legendar înainte de moartea sa, la vârsta de 32 de ani.

El s-a născut în luna iulie a anului 356 î.Hr. în orașul Pella, capitala Macedoniei, iar la numai 10 ani, Alexandru a dovedit tuturor că are calitățile necesare unui mare conducător. Se spune ca un negustor i-a adus lui Filip un cal ce nu putea fi îmblânzit de nimeni și numai tânărul Alexandru a reușit să-l îmblânzească, iar acest cal îl va însoți pe viitorul rege în toate războaiele sale, până în îndepărtata Indie.

Când Alexandru împlinește 13 ani, regele Filip începe să îi caute un tutore care să se ocupe de educația lui și îl găsește în persoana marelui filosof Aristotel, care își pune amprenta asupra educației lui Alexandru și îl învață medicina, filosofia, religia, logica și arta.

La vârsta de 20 de ani,  Alexandru devine regele Macedoniei, după ce tatăl său, Filip al II-lea este asasinat, iar din acel moment istoria lumii avea să se schimbe, deoarece Alexandru va pleca într-o campanie de cucerire ce avea să-i uimească pe toți contemporanii săi, ajungând unul dintre cei mai mari comandanți de oști din istorie.

Astfel, în anul 334 pleacă spre Asia Mică, pentru a cuceri Persia și pentru a elibera cetățile grecești de pe coasta de est a Mediteranei, iar în anul 333 î.Hr, marele rege persan Darius al III-lea îl întâmpină pe Alexandru la Issos, în fruntea unei armate formată din 85.000 de oameni, o armată enormă în acele vremuri. În bătălia de la Issos, Alexandru avea să dovedească geniul său militar, învingând-ul pe Darius, care fuge de la locul bătăliei, aceasta fiind prima înfrângere a unui rege persan în istoria de până atunci a acestui imperiu.

După ce cucerește Egiptul și fondează în delta Nilului orașul Alexandria, Alexandru cel Mare pătrunde în inima Imperiului Persan, traversează râurile Tigru și Eufrat obține victoria de la Guagamela, unde învinge din nou armata lui Darius, formată de această dată din 100.000 de soldați.

Alexandru cel Mare cucerește apoi și Persia Orientală, ajungând  cu armata sa până în îndepărtata Indie. Următoarea campanie de cucerire avea să fie supunerea Arabiei, dar în data de 10 iunie 323 î.Hr. Alexandru moare la vârsta de 32 de ani, cel mai probabil de malarie, existând și unele versiuni cum că el ar fi fost de fapt otrăvit sau înjunghiat.

După moartea sa, teritoriile cucerite au fost pe rând pierdute de către generalii săi, iar visul lui Alexandru de a cuceri întreaga lume, s-a stins odată cu el.

(lecția de istorie de profesorul Viorel Guțu)

Sursa foto: descopera.ro

Duminica Sfintei Cruci este una dintre cele mai importante zile din timpul Postului Mare. Ea este prăznuită în a treia duminică a postului și marchează mijlocul acestei perioade de pregătire pentru Învierea Domnului. Biserica a rânduit această zi pentru a întări credincioșii, deoarece postul este o perioadă de nevoință, rugăciune și luptă cu propriile slăbiciuni.

În această duminică, Sfânta Cruce este așezată în mijlocul bisericii, împodobită cu flori și busuioc. Credincioșii vin și se închină, sărutând Crucea cu evlavie. Gestul nu este doar o tradiție, ci o mărturisire de credință: Crucea este simbolul jertfei lui Hristos, dar și al biruinței asupra morții.

Semnificația profundă a Sfintei Cruci

În credința creștină, Crucea nu reprezintă doar suferința, ci mai ales dragostea și mântuirea. Prin jertfa Sa pe Cruce, Mântuitorul Iisus Hristos a deschis oamenilor calea spre viața veșnică.

De aceea, în mijlocul Postului Mare, Biserica aduce Crucea înaintea credincioșilor pentru a le aminti că după suferință vine biruința, iar după post și nevoință vine lumina Învierii.

Mulți părinți ai Bisericii spun că această duminică este ca un popas duhovnicesc. Așa cum un călător obosit se oprește pentru a-și recăpăta puterea, tot așa creștinii sunt chemați să privească la Cruce și să găsească în ea curajul de a continua drumul postului.

Tradiții și obiceiuri în Duminica Sfintei Cruci

În multe zone din România, această zi este însoțită de obiceiuri frumoase și pline de simbol.

• Crucea este împodobită cu flori și busuioc – semn al vieții și al biruinței asupra morții.
• Credincioșii se închină la Cruce și se roagă pentru putere, iertare și luminarea sufletului.
• Oamenii duc acasă busuioc sau flori de la Cruce, pe care le păstrează la icoane, considerându-le binecuvântate.
• Se păstrează rânduiala postului, iar în unele locuri oamenii fac milostenie pentru cei sărmani.

Această duminică amintește credincioșilor că fiecare om poartă în viață o cruce – greutăți, încercări, suferințe. Dar credința ne învață că această cruce poate deveni calea spre mântuire, dacă este purtată cu răbdare și cu nădejde în Dumnezeu.

Crucea – puterea care ne ridică

Mântuitorul spune în Evanghelie:

„Cine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.”

Aceste cuvinte nu sunt doar o chemare la sacrificiu, ci și o promisiune. Crucea nu este sfârșitul drumului, ci începutul unei vieți noi. Prin Cruce, durerea se transformă în speranță, iar suferința capătă sens.

Duminica Sfintei Cruci ne amintește că, în mijlocul încercărilor vieții, nu suntem singuri. Hristos este Cel care poartă împreună cu noi povara și ne conduce spre lumină. Astfel, această duminică devine un moment de întărire sufletească.

Privind la Sfânta Cruce, creștinii își amintesc că după post vine bucuria Învierii, iar după fiecare încercare vine biruința.

Sursa:https://secretele.com/2026/03/duminica-sfintei-cruci-semnificatia-unei-zile-care-intareste-sufletul/

Sursa foto: Doxologia

În 2026, Postul Paștelui, cunoscut și ca Postul Mare, va începe luni, 23 februarie. Această perioadă reprezintă cel mai lung și mai riguros post din calendarul creștin ortodox, pregătind credincioșii pentru sărbătoarea Învierii Domnului, care în 2026 cade pe 12 aprilie.

Postul Mare este rânduit pentru curăţirea sufletului prin rugăciune, milostenie, împăcare cu cei cărora le-am greșit şi împărtăşirea cu Sfintele Taine.

Potrivit tradiției creștine, postul a fost prescris de Dumnezeu din Vechiul Testament prin poruncile transmise iudeilor cu ajutorul lui Moise.

Sfinţii Părinţi au rânduit ca, în perioada Postului Mare, să se săvârşească în mod obișnuit Sfânta Liturghie doar în zilele de sâmbătă şi duminică, în celelalte zile împărtășirea credincioșilor făcându-se seara după vecernie, în cadrul Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite, arată radioromania.ro

Postul Paștelui, cel mai dificil post din an

Postul Paștelui, sau Postul Mare, este privit de mulți credincioși drept cel mai riguros și solicitant post din calendarul bisericesc. Cu o durată de aproximativ 7 săptămâni (40 de zile, la care se adaugă Săptămâna Patimilor), acest post este mai lung decât celelalte posturi anuale – Postul Crăciunului, Postul Adormirii Maicii Domnului, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

În această perioadă, se recomandă evitarea produselor de origine animală – carne, ouă și lactate – iar în anumite tradiții se renunță și la ulei sau vin, mai ales în primele zile sau în anumite săptămâni. Această abstinență este menită să disciplineze dorințele și să concentreze atenția asupra rugăciunii, introspecției și apropierii de Dumnezeu, arată stirileprotv.ro

Dincolo de partea alimentară, Postul Paștelui are o puternică dimensiune duhovnicească. Amintind de postul de 40 de zile al lui Iisus Hristos în pustiu, credincioșii sunt încurajați să participe mai des la slujbe, să se spovedească și să facă fapte de milostenie. Scopul final este transformarea sufletească, prin renunțarea la materiale și cultivarea valorilor esențiale: dragoste, smerenie și iertare.

Când începe Postul Paștelui 2026

În 2026, Postul Paștelui, cunoscut și ca Postul Mare, va începe luni, 23 februarie.

Prima zi a Postului Mare, cunoscută ca Lunea Curată, marchează începutul unui timp de pocăință, rugăciune și reflecție spirituală. În săptămânile care urmează, Postul Mare include sărbători importante precum Buna Vestire și Floriile, fiecare având propriile tradiții și reguli alimentare.

Prin respectarea acestor practici, credincioșii se pregătesc atât spiritual, cât și fizic pentru Paștele ortodox.

Cât durează Postul Paștelui

Postul Paștelui durează șapte săptămâni, adică 40 de zile de post propriu-zis, fără a socoti duminicile, care sunt considerate zile de sărbătoare în cadrul postului.

În această perioadă, creștinii ortodocși respectă reguli stricte de abstinență: evită consumul de carne, lactate, ouă și alte produse de origine animală, iar peștele este permis doar în anumite zile cu dezlegare.

Când e dezlegare la pește în Postul Paștelui

Deși Postul Mare este strict, Biserica Ortodoxă stabilește zile cu dezlegare la pește, când credincioșii pot consuma pește, ulei și vin. Acestea sunt 25 martie, când e Buna Vestire și 5 aprilie, când sunt Floriile.

Buna Vestire sărbătorește momentul în care Arhanghelul Gavriil i-a vestit Fecioarei Maria că va naște pe Fiul lui Dumnezeu, iar Duminica Floriilor marchează intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim, cu o săptămână înainte de Patimi.

Lunea Curată, prima zi a Postului Paștelui și tradițiile populare

Lunea Curată, cunoscută și sub numele de Spolocania, marchează începutul Postului Mare, cea mai importantă perioadă de pregătire spirituală înainte de Paști. În această zi, tradiția populară recomandă curățenia completă a gospodăriei și separarea ustensilelor folosite în timpul perioadei „de dulce”, pentru a marca tranziția către post.

În unele zone, ziua este denumită și Lunea Păstorilor, mai ales în regiunile de deal și munte, unde ocupația principală era păstoritul, mai arată stirileprotv.ro

Sursa foto: Buna ziua Brasov