Divertisment
Bisericuţa de lemn de la Hapăi, din comuna Vârfu Câmpului, un lăcaș de cult deosebit (foto)
În comuna botoșăneană Vârfu Câmpului, se află un cătun ce se numeşte Dobrinăuţi – Hapăi şi este parte componentă a satului Lunca.
Simbolul cătunului Dobrinăuţi – Hapăi este o biserică mică de lemn, aparent nesemnificativă, pe care o găsim într-o poieniţă retrasă.
Bisericuţa din cătunul Hapăi are formă de navă şi a fost ridicată din bârne de stejar, încheiate la colţuri în coadă de rândunică şi aşezate pe tălpi de stejar.
Din cauza deselor mutări, bisericuţa stă cu tălpile aşezate doar pe câteva pietre, fără a avea o temelie solidă.
Iniţial, acoperişul era de şindrilă, aceasta fiind înlocuită, ulterior, cu tablă zincată. Exteriorul a fost blănit cu scândură, pentru o mai bună protecţie a interiorului. Pe acoperiş se păstrează crucile originale ale lăcaşului.
În această biserică s-au rugat sătenii de la Hapăi, până pe la începutul anilor 1900, când în satul Lunca s-a ridicat o biserică nouă, de zid. Interiorul, modest, păstrează doar catapeteasma originală şi aceasta destul de deteriorată. Sfânta Masă este făcută dintr-un trunchi de copac.
Biserica poartă hramul „Sfântului Ierarh Nicolae”, făcătorul de minuni.

Sursa/ foto: ziarullumina.ro
Divertisment
Legenda Sânzienelor, una dintre cele mai frumoase și misterioase povești din folclorul românesc
Legenda Sânzienelor este una dintre cele mai frumoase și misterioase povești din folclorul românesc, transmisă din generație în generație de sute de ani.
Se spune că demult, când lumea era mai aproape de cer și oamenii puteau simți mai ușor prezența divină, Dumnezeu a trimis pe pământ niște fecioare de o frumusețe nepământeană pentru a ocroti natura și oamenii. Acestea au fost numite Sânziene sau Drăgaice.
Cu părul auriu ca spicele de grâu coapte și îmbrăcate în veșminte albe țesute din lumină și nori, Sânzienele coborau în fiecare an în noaptea de 23 spre 24 iunie. Ele dansau în hore fermecate prin poieni și peste câmpuri, iar pe unde treceau lăsau în urmă flori, belșug și rod bogat.
În timpul dansului lor, iarba creștea mai verde, florile înfloreau mai frumos, iar livezile se umpleau de fructe. Oamenii credeau că Sânzienele binecuvântează gospodăriile celor harnici și aduc sănătate copiilor, fertilitate pământului și noroc fetelor care își doresc să-și găsească alesul.
Legenda spune că în această noapte cerurile se deschid pentru câteva clipe, iar cei cu suflet curat pot primi răspuns la rugăciunile lor. Roua căzută peste flori este considerată binecuvântată și are puteri tămăduitoare.
Totuși, Sânzienele nu sunt doar blânde și binevoitoare. Dacă oamenii uită să le respecte sărbătoarea, dacă muncesc în ziua lor sau distrug florile și natura fără rost, ele se pot supăra. Atunci trimit furtuni, grindină și secetă peste câmpuri, pentru a le aminti oamenilor să respecte rânduiala lăsată de Dumnezeu.
De aceea, în ziua de 24 iunie, românii culeg flori de sânziene și împletesc cununi pe care le așează la porți, ferestre sau lângă icoane. Aceste cununi sunt considerate simboluri ale protecției, sănătății și norocului pentru întreaga familie.
Și astăzi, în multe sate românești, se spune că dacă privești cu atenție într-o noapte liniștită de Sânziene, ai putea zări, pentru o clipă, siluetele albe ale fecioarelor fermecate dansând prin lumina lunii, aducând binecuvântare peste lume.
Sursa: facebook/Secretele Media
Sursa foto: Ciao.ro
Divertisment
Mănăstirea Vorona: viața noastră este un cer care uneori se înnourează, alteori este senin
Dumnezeu ne cheamă lângă El, ne dăruiește prilejuri de vindecare, ne deschide într-o realitate a vieții, plină de belșug, mulțime de harisme și capacități, frumusețe și binecuvântare, în viața noastră de zi cu zi.
Acolo unde trăim, acolo unde lucrăm nu rămâne inactiv, ascultă-ți vocea inimii, Dumnezeu vorbește prin ea, îndrăznește cu credință ce este mai bine pentru tine și pentru cei din jur tău.
Viața nu înseamnă doar respirația care trece prin pieptul nostru, ci ceva mai adânc, ceva mai esențial și veșnic, ceea ce îți dă sens și bucurie, când se luminează de ziuă și spui, trăiesc cu un scop, când se înserează și Îl slăvești pe Dumnezeu pentru toate cele pe care le-ai trăit astăzi cu plinătate.
Viața noastră este un cer care uneori se înnourează, alteori este senin. Însă să nu uităm niciodată, chiar și în cele mai întunecate zile și ore, că soarele este mereu acolo. Privește și aleargă către Dumnezeu chiar și în clipele în care tu nu crezi în El, El crede mult în tine. Pentru că am fost creați pentru Rai. Răspunsul tăcut al iubirii către o lume care a uitat tot mai mult să iubească. Fiindcă omul fără bucurie nu are comuniune cu Dumnezeu.
Divertisment
Faţa nevăzută a Lunii: imaginea numită „Apus de Pământ”
NASA a publicat prima serie de fotografii realizate de astronauţii misiunii Artemis II în timpul survolului emisferei ascunse a Lunii, un moment „memorabil şi unic”, arată ziarullumina.ro
Prima imagine, numită „Apus de Pământ”, arată planeta noastră dispărând în spatele feţei pătate a Lunii şi aminteşte de fotografia „Răsărit de Pământ” realizată de astronautul Bill Anders de pe Apollo 8 în 1968, iar o a doua imagine prezintă o eclipsă solară uimitoare.
Potrivit „Live Science”, astronauții navei Artemis II au zburat mai departe de Pământ „decât oricare alt om din istorie”.
Sursa foto: Facebook/ NASA




