Biserica Uspenia, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, care este monument istoric aflat pe teritoriul municipiului Botoșani, a fost ctitorită în anul 1552 de Elena Rareș, soția domnitorului Petru Rareș.

Ctitorii au urmărit modelul bisericii ștefaniene „Sfântul Nicolae”, într-o măsură mai accentuată decât la „Sfântul Gheorghe”.

Meșterii veacului al XVI-lea reproduceau planul și structura prototipului botoșănean până la elementele de detaliu. Spre exemplu, decorul calotei pronaosului a fost realizat cu nervuri ceramice dispuse după un desen simplificat, în formă de cruce. Turla cu 12 laturi, precum în cazul bisericii Mănăstirii Popăuți, a primit aceeași subliniere în compoziția exterioară, prin dubla bază stelată cu 8 (opt) colțuri. Decorul arhitectural, alcătuit din firide și ocnițe, a fost completat cu discuri smălțuite în culorile galben și verde și, probabil, cu zugrăveli policrome.

Restaurarea survenită între anii 1724-1725, prin grija lui Mihai Racoviță voievod, precede intervenția din 1819 (consemnată cu inscripție; la rându-i, premergătoare restaurării din 1912), care a oferit bisericii aspectul din zilele noastre, adăugându-se, pe latura de vest, un turn-clopotniță proporționat, în stil clasicist. Acolo s-a instalat, mai târziu, primul ceas public din Botoșani.

Corpul bisericii a fost unificat cu clopotnița prin ridicarea zidăriei triconcului la nivelul unei cornișe generale susținută de console, acoperindu-se, astfel, baza stelată inferioară a turlei.

Uspenia ilustrează două „faze” majore ale arhitecturii moldovenești: etapa primei jumătăți a veacului al XVI-lea, în care inovațiile decorului policrom îmbracă structurile tradiționale și clasicismul începutului de veac XIX.

Păstrarea Uspeniei, grija evitării transformărilor estetizante suferite de celelalte două ctitorii domnești, a permis efectuarea unei restaurări, cuprinderea, în linii mari, readucerea golurilor de ferestre la dimensiunile epocii, dezvelirea paramentului originar al primei etape privind construcția, păstrându-se contribuția de mare valoare a veacului al XIX-lea (inclusiv învelitorile de factură barocă).

Aici a fost botezat Mihai Eminescu (familia Eminovici locuia într-o casă situată în apropierea bisericii și îl avea ca duhovnic pe protopopul Ion Stamate); în curtea bisericii, o statuie întregește amintirea nemuritoarelor versuri lăsate nouă moștenire…

Sursa: facebook/Nicolae Tomescu Stachie

Sursa foto: Doxologia