Actualitate
Postul, calea către Dumnezeu și către aproapele
Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză), Matei 6, 14-21:
Zis-a Domnul: Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, va ierta şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi întunecă feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică şi unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.
În pericopa evanghelică a acestei zile se vorbește despre iertare, post și neagonisire
Este de fapt o pregătire duhovnicească pentru debutul postului, la capătul căruia sărbătorim Învierea Domnului, potrivit ziarullumina.ro
Postul reprezintă o jertfă în primul rând, adică un act de iubire față de Dumnezeu și față de viața noastră, în cadrul căruia dăm prioritate relației noastre cu Dumnezeu și cu aproapele, pentru a ne vindeca sufletul și pentru a aprofunda comuniunea.
Postul reprezintă, apoi, un prilej de a da prioritate lucrurilor cu adevărat esențiale în viețile noastre, și anume celor spirituale, căci așa cum spunea Mântuitorul: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu”.
Postul ne conferă un adevărat privilegiu, și anume de a conștientiza că cele spirituale trebuie să aibă mereu prioritate în viețile noastre, că sufletul trebuie să conlucreze mereu cu trupul și că aprofundarea comuniunii cu Tatăl ceresc și cu semenii reprezintă o necesitate sacră, esențială ființei umane.
Postul este o jertfă
Prin intermediul postului ne întărim voința, ne purificăm mintea și aprofundăm iubirea, înaintăm pe drumul asemănării cu Dumnezeu și ne vindecăm de mândria și înstrăinarea de rostul vieții noastre.
Postul este o jertfă și pentru că sacrifică poftele trupului pentru binele sufletului și reașează ordinea firească în viețile noastre.
Postul ca jertfă de iubire este un mijloc de a reintra în „raiul comuniunii cu Dumnezeu și cu aproapele”, de a exersa iubirea, de a ne împlini cu fidelitate rostul propriei noastre vieți.
În acest sens, extrem de sugestivă este așezarea de către Biserică a duminicilor pregătitoare pentru intrarea în sfântul și marele post al Învierii Domnului: vedem mândria fariseului și smerenia vameșului, după care experimentăm trăirile fiului risipitor, urmând apoi să fim judecați pentru ceea ce greșim în relație cu Dumnezeu și cu semenii.
Verdictul pentru viața dezordonată va fi izgonirea din rai. Ca semn al căinței, prin săptămânile de post ce urmează, ne străduim să revenim acolo de unde am căzut, în Rai.
Postul ne îndeamnă la iubire
Astfel, postul este izvorât din iubire, din iubire față de noi și față de Dumnezeu și ne invită la iubire! Astăzi, mai mult decât oricând, avem nevoie să propovăduim valorile Evangheliei lui Hristos fundamentate pe iubire, conferind astfel semenilor noștri lumină, speranță și încredere, pentru a putea merge mai departe, cu curaj, pe drumurile vieții.
Condiția principală a postului este iertarea
Avem datoria de a ne ierta aproapele, pentru că și noi Îi cerem lui Dumnezeu să ne ierte păcatele. Dar oare care este specificul iertării creștine?
În primul rând, trebuie precizat că iertarea se acordă celui care își recunoaște păcatul sau greșeala și cere iertare, are conștiința vinovăției și promite că nu va mai repeta răul făcut.
În al doilea rând, iertarea nu se acordă la întâmplare și fără să fie îndeplinite condițiile amintite mai înainte și nici ca un simplu gest de politețe ori formal.
Iertăm și noi pentru că cerem la rândul nostru iertare
Ştim că Dumnezeu este Iubire și numai Iubire și de aceea ne adresăm, cerându-I iertare pentru păcatele noastre.
Întotdeauna, iertarea vine din iubire, și la Dumnezeu și la noi, iar scopul principal al postului este acela de pregătire pentru sărbătoare, în cazul nostru pentru marea sărbătoare a Învierii Domnului. Și niciodată nu ne putem bucura de ceva spiritual, dacă suntem robi a ceva material! Cu cât alungăm din sufletele noastre păcatul, cu atât lăsăm loc prezenței lui Dumnezeu și înțelegem mai mult din sensul tainic, duhovnicesc al acesteia.
Pericopa evanghelică a acestei duminici vorbește, de asemenea, și despre rostul neagonisirii, în acea teribilă alergare după sens pe care cu toții o avem înscrisă în inimile noastre.
Bunurile materiale ne sunt necesare vieții pământești, pentru că avem suflete, dar și trupuri. Materia nu este rea în sine, nu este o închisoare a spiritului, așa cum considerau Platon și adepții lui, ci este bună și frumoasă, așa cum spune Scriptura, și necesară, dar trebuie utilizată cu înțelepciune.
Prin urmare, postul reprezintă o pregătire absolut necesară pentru a ne putea cu adevărat bucura de Învierea Domnului și a-i înțelege sensul ei profund, duhovnicesc, iar pentru aceasta trebuie să iertăm aproapelui toate câte ne-a greșit, să intensificăm rugăciunea și participarea la slujbele Bisericii, dar și să sprijinim filantropia sau opera misionară de mărturisire prin fapte a iubirii aproapelui, se arată în articolul scris de Înaltpreasfințitul Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh patriarhal, în ziarullumina.ro.
Sursa foto: ziarullumina.ro
Actualitate
Înălţarea Sfintei Cruci (Post)
Înălţarea Sfintei Cruci este sărbătoarea ce ne aminteşte de momentul din secolul IV, de la Ierusalim, când Sfântul Ierarh Macarie a ridicat în fața creștinilor Crucea pe care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos, descoperită de Sfânta Împărăteasă Elena.
Cinstim Sfânta Cruce deoarece Hristos Domnul S-a răstignit pe ea și ne amintim de Vinerea Mare, eveniment esențial în procesul de mântuire a neamului omenesc. Biserica a rânduit ca ziua de 14 septembrie să fie de post. În această zi, toate lecturile biblice ne amintesc de Sfânta și Marea Vineri, de Jertfa de pe Cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Acest lucru subliniază faptul că în ziua Înălțării Sfintei Cruci retrăim Vinerea Mare cu toată intensitatea ei duhovnicească.
Sinaxarul zilei din Minei vorbeşte de arătarea Sfintei Cruci pe cer înaintea luptei Sfântului Împărat Constantin cel Mare cu Maxenţiu, de la Podul Vulturului, din faţa Romei. Evenimentul a avut loc în anul 312 şi este fundamental pentru domnia Sfântului Constantin cel Mare şi mai ales pentru atitudinea lui faţă de creştinism. După cum menţionează Sinaxarul, victoria din această luptă, datorată puterii Sfintei Cruci, a determinat convertirea împăratului la creştinism. El o trimite pe mama sa, Sfânta Elena, la Ierusalim, „ca să găsească Crucea lui Hristos. Şi a aflat-o ascunsă, împreună cu celelalte două cruci, pe care fuseseră răstigniţi tâlharii; şi nu numai crucile, ci şi piroanele le-au aflat. Neştiind împărăteasa care ar fi Crucea Domnului, s-a arătat aceasta prin minune. O femeie văduvă moartă, de care s-a atins Crucea, a înviat; iar celelalte două cruci ale tâlharilor nu au arătat nici un semn de minune. Atunci împărăteasa s-a închinat şi a sărutat Crucea, împreună cu toată suita. Şi neputând încăpea tot poporul să se închine, s-a rugat ca măcar să o vadă. Atunci s-a suit Fericitul Macarie, Patriarhul Ierusalimului, şi a înălţat deasupra amvonului Cinstita Cruce, şi, văzând-o poporul, a început a striga: Doamne, miluieşte! Şi de atunci a început a se ţine sărbătoarea Înălţării Cinstitei Cruci”.
Noi, astăzi, retrăim bucuria celor din Ierusalim, din urmă cu 17 veacuri, când au văzut Sfânta Cruce şi, la fel ca ei, o cinstim, venind în această zi de sărbătoare în biserică pentru a ne închina Crucii lui Hristos, „nădejdea creştinilor, îndreptarea celor rătăciţi, limanul celor înviforaţi, în războaie biruinţă, întărire a lumii, tămăduire a celor neputincioşi, învierea morţilor”, care „se înalţă astăzi, şi lumea se sfinţeşte”, iar „credincioşii o primesc pe ea cu dragoste şi câştigă tămăduire sufletului şi trupului” (stihiră de la Utrenia sărbătorii).
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei/Ziarul Lumina
Sursa foto: Ziarul Lumina
Actualitate
Aflat în străinătate, un bărbat și-a amenințat partenera de viață printr-o aplicație de mesagerie
La data de 6 august 2026, polițiștii din cadrul Secției de Poliție Rurală nr. 8 Flămânzi au emis ordin de protecție provizoriu față de un bărbat, de 46 de ani, pentru faptul că, în timp ce se afla pe teritoriul altui stat, și-ar fi amenințat partenera, prin intermediul unor mesaje transmise printr-o aplicație de mesagerie, creându-i acesteia o stare de temere.
Ordinul de protecție a fost emis pe o perioadă de 5 zile, iar bărbatul are obligația de a nu reveni la domiciliul comun, întrucât trebuie să păstreze o distanță de 50 de metri față de locuință și față de partenera sa.
Mai mult decât atât, a fost dispusă și măsura monitorizării electronice, urmând ca acestuia să îi fie montat un dispozitiv de monitorizare la revenirea în țară.
În situația în care nu sunt respectate aceste obligații, se vor demara cercetări pentru infracțiunea de încălcare a ordinului de protecție, iar față de bărbat poate fi dispusă o măsură privativă de libertate.
Măsurile de siguranță care se pot lua în cazul violenței în familie
Măsurile de siguranţă au ca scop eliminarea stării de pericol public şi prevenirea infracţionalităţii în general.
Astfel, Legea nr. 217/2003 Rep., pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, prevede instituirea Ordinului de protecţie. Potrivit prevederilor art.23, ordinul de protecţie reprezintă hotărârea emisă de instanţa de judecată cu caracter provizoriu, prin care aceasta dispune, la solicitarea unei persoane a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei, una sau mai multe dintre următoarele măsuri/obligaţii/interdicţii:
- evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
- reintegrarea victimei, și după caz, a copiilor în locuința familiei;
- obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ ale victimei.
- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau orice alt mod cu victima.
Victima violenței în familie se poate adresa:
- Poliției pentru a depune o plângere;
- unei unități spitalicești, pentru a primi îngrijiri medicale;
- Medicului legist pentru a obține certificat medico legal;
- Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului pentru a beneficia de servicii sociale complexe, mai ales în cazul în care sunt implicați copiii victimei.
Sursa foto: sursazilei.ro
Actualitate
Șoferiță cu mult tupeu: a fost reținută de polițiști pentru conducerea unui vehicul sub influența alcoolului
La data de 6 august 2026, polițiștii din cadrul Secției de Poliție Rurală nr. 3 Hlipiceni au emis ordonanță de reținere pentru 24 de ore, pe numele unei femei, de 49 de ani, din comuna Todireni, cercetată pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului.
În urma probatoriului administrat, s-a stabilit faptul că, în aceeași zi, aceasta ar fi condus un autoturism, în localitatea Todireni, fiind sub influența băuturilor alcoolice.
La testarea cu aparatul etilotest a rezultat o valoare de 1,43 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Femeia a fost reținută pentru 24 de ore și introdusă în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă Botoșani.
Sursa foto: tvrinfo.ro





