Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză), Matei 6, 14-21:

Zis-a Domnul: Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, va ierta şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi întunecă feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică şi unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

În pericopa evanghelică a acestei zile se vorbește despre iertare, post și neagonisire

Este de fapt o pregătire duhovnicească pentru debutul postului, la capătul căruia sărbătorim Învierea Domnului, potrivit ziarullumina.ro

Postul reprezintă o jertfă în primul rând, adică un act de iubire față de Dumnezeu și față de viața noastră, în cadrul căruia dăm prioritate relației noastre cu Dumnezeu și cu aproapele, pentru a ne vindeca sufletul și pentru a aprofunda comuniunea.

Postul reprezintă, apoi, un prilej de a da prioritate lucrurilor cu adevărat esențiale în viețile noastre, și anume celor spirituale, căci așa cum spunea Mântuitorul: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu”.

Postul ne conferă un adevărat privilegiu, și anume de a conștientiza că cele spirituale trebuie să aibă mereu prioritate în viețile noastre, că sufletul trebuie să conlucreze mereu cu trupul și că aprofundarea comuniunii cu Tatăl ceresc și cu semenii reprezintă o necesitate sacră, esențială ființei umane.

Postul este o jertfă

Prin intermediul postului ne întărim voința, ne purificăm mintea și aprofundăm iubirea, înaintăm pe drumul asemănării cu Dumnezeu și ne vindecăm de mândria și înstrăinarea de rostul vieții noastre.

Postul este o jertfă și pentru că sacrifică poftele trupului pentru binele sufletului și reașează ordinea firească în viețile noastre.

Postul ca jertfă de iubire este un mijloc de a reintra în „raiul comuniunii cu Dumnezeu și cu aproapele”, de a exersa iubirea, de a ne împlini cu fidelitate rostul propriei noastre vieți.

În acest sens, extrem de sugestivă este așezarea de către Biserică a duminicilor pregătitoare pentru intrarea în sfântul și marele post al Învierii Domnului: vedem mândria fariseului și smerenia vameșului, după care experimentăm trăirile fiului risipitor, urmând apoi să fim judecați pentru ceea ce greșim în relație cu Dumnezeu și cu semenii.

Verdictul pentru viața dezordonată va fi izgonirea din rai. Ca semn al căinței, prin săptămânile de post ce urmează, ne străduim să revenim acolo de unde am căzut, în Rai.

Postul ne îndeamnă la iubire

Astfel, postul este izvorât din iubire, din iubire față de noi și față de Dumnezeu și ne invită la iubire! Astăzi, mai mult decât oricând, avem nevoie să propovăduim valorile Evangheliei lui Hristos fundamentate pe iubire, conferind astfel semenilor noștri lumină, speranță și încredere, pentru a putea merge mai departe, cu curaj, pe drumurile vieții.

Condiția principală a postului este iertarea

Avem datoria de a ne ierta aproapele, pentru că și noi Îi cerem lui Dumnezeu să ne ierte păcatele. Dar oare care este specificul iertării creștine?

În primul rând, trebuie precizat că iertarea se acordă celui care își recunoaște păcatul sau greșeala și cere iertare, are conștiința vinovăției și promite că nu va mai repeta răul făcut.

În al doilea rând, iertarea nu se acordă la întâmplare și fără să fie îndeplinite condițiile amintite mai înainte și nici ca un simplu gest de politețe ori formal.

Iertăm și noi pentru că cerem la rândul nostru iertare

Ştim că Dumnezeu este Iubire și numai Iubire și de aceea ne adresăm, cerându-I iertare pentru păcatele noastre.

Întotdeauna, iertarea vine din iubire, și la Dumnezeu și la noi, iar scopul principal al postului este acela de pregătire pentru sărbătoare, în cazul nostru pentru marea sărbătoare a Învierii Domnului. Și niciodată nu ne putem bucura de ceva spiritual, dacă suntem robi a ceva material! Cu cât alungăm din sufletele noastre păcatul, cu atât lăsăm loc prezenței lui Dumnezeu și înțelegem mai mult din sensul tainic, duhovnicesc al acesteia.

Pericopa evanghelică a acestei duminici vorbește, de asemenea, și despre rostul neagonisirii, în acea teribilă alergare după sens pe care cu toții o avem înscrisă în inimile noastre.

Bunurile materiale ne sunt necesare vieții pământești, pentru că avem suflete, dar și trupuri. Materia nu este rea în sine, nu este o închisoare a spiritului, așa cum considerau Platon și adepții lui, ci este bună și frumoasă, așa cum spune Scriptura, și necesară, dar trebuie utilizată cu înțelepciune.

Prin urmare, postul reprezintă o pregătire absolut necesară pentru a ne putea cu adevărat bucura de Învierea Domnului și a-i înțelege sensul ei profund, duhovnicesc, iar pentru aceasta trebuie să iertăm aproapelui toate câte ne-a greșit, să intensificăm rugăciunea și participarea la slujbele Bisericii, dar și să sprijinim filantropia sau opera misionară de mărturisire prin fapte a iubirii aproapelui, se arată în articolul scris de Înaltpreasfințitul Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh patriarhal, în ziarullumina.ro.

Sursa foto: ziarullumina.ro