Actualitate
Semnificația duhovnicească a zilei de miercuri din Săptămâna Sfintelor Pătimiri
Potrivit programului liturgic special al Săptămânii Sfintelor Pătimiri, marți seara, 30 aprilie, în toate sfintele lăcașuri a fost săvârșită Denia din Sfânta și Marea Miercuri.
Sinaxarul (carte religioasă care descrie viețile sfinților) acestei zile a făcut pomenirea femeii celei păcătoase, care L‑a uns cu mir pe Domnul Hristos cu puțin timp înainte de Pătimirea Sa, iar cântările de la strană au făcut amintire de momentul în care Iuda Iscarioteanul s‑a tocmit cu mai‑marii poporului pentru a‑L vinde pe Mântuitorul Iisus Hristos.
În cadrul acestei denii a fost interpretată una dintre cântările cu cel mai adânc înțeles teologic ale acestei perioade, „Doamne, femeia ceea ce căzuse…”, care constituie Slava Stihoavnei Laudelor acestei utrenii, potrivit ziarullumina.ro
„Pentru ziua de miercuri, așa cum s‑a citit și la Sinaxar, două sunt evenimentele care s‑au petrecut, relativ puține față de celelalte zile: ungerea Mântuitorului cu mir de nard în Betania de către femeia păcătoasă și prima parte a trădării lui Iuda, adică înțelegerea pe care a făcut‑o cu arhiereii pentru a‑L vinde pe Hristos‑Domnul. Aceste două evenimente fac din ziua de miercuri o zi de post pentru tot anul. Așa cum ziua de vineri a devenit zi de post pentru că este ziua răstignirii, morții și îngropării Domnului, tot așa miercurea a devenit zi de post pentru că este ziua în care omul L‑a vândut pe Dumnezeu, iar ungerea cu mir s‑a făcut în vederea îngropării Sale, ambele lucruri triste. Unul este trădare, iar celălalt prevestește moartea”, a spus părintele prof. univ. dr. Nicușor Beldiman, consilier patriarhal, citat de ziarullumina.ro
Mireasma de mare preț simbolizează și prezența Duhului Sfânt în omul credincios
Deosebit de importantă este semnificația ungerii, anume prevestirea morții și îngropării, întrucât știm că în ritualul îngropării la iudei intra și ungerea cu miruri speciale. Femeia păcătoasă devine astfel prima mironosiță. Semnificația nardului sau mirului de mare preț era deosebit de bogată. Mirul de mare preț, ca simbol al îngropării Mântuitorului, a devenit în Biserică Sfântul și Marele Mir folosit pentru sfințirea Sfintei Mese din biserica nouă, care închipuie mormântul Mântuitorului în care El a fost pus și din care a înviat.
Biserica ne așează înainte chipul femeii păcătoase care se pocăiește și pe cel al lui Iuda care trădează
Părintele prof. univ. dr. Nicușor Beldiman, consilier patriarhal: „Cântările acestei denii pun în contrast dărnicia și smerenia acestei femei cu lăcomia și viclenia lui Iuda, vânzătorul lui Iisus. «Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorul de oameni, și s‑a vindecat cu porunca Ta de mirosul greu al răutăților, iar ucenicul cel nemulțumitor, suflând împotriva harului Tău, l‑a lepădat pe el și s‑a amestecat cu noroiul, vânzându‑Te pentru dragostea banilor», spune o cântare a Bisericii. Astfel, Biserica ne așază înainte chipul femeii păcătoase care se pocăiește și pe cel al lui Iuda care trădează. Femeia se pleacă la pământ, sărută picioarele Mântuitorului și le șterge cu părul capului ei, fiind conștientă de mulțimea păcatelor pe care le‑a săvârșit. În Grădina Ghetsimani, Iuda L‑a sărutat pe Iisus pe obraz. Sărutul femeii păcătoase se transformă în mântuirea ei, iar cel al lui Iuda în pierderea acestuia. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că gestul femeii nu este întâmplător și că în acesta vedem că femeia Îl recunoaște pe Hristos ca Dumnezeu. Din exemplul pozitiv al femeii păcătoase învățăm dărnicia, respectul, recunoștința și empatia, iar exemplul lui Iuda ne învață să nu dăm niciodată prioritate celor materiale înaintea celor spirituale, pentru că sufletul omului este atât de dornic de iubirea veșnică și nesfârșită, încât nimic din lumea aceasta materială, limitată și trecătoare nu‑l poate mulțumi pe deplin. Numai Dumnezeu Cel veșnic poate umple sufletul omului cu viață nelimitată și iubire veșnică. Pilda de pocăință a femeii păcătoase este o întărire spirituală și o speranță pentru noi, oamenii, care dorim să ne schimbăm și să ne sfințim viața, oricât de păcătoși am fi la un moment dat”, a concluzionat părintele profesor.
Sursa foto: ziarullumina.ro
Actualitate
Leul românesc s-a depreciat în raport cu principalele valute
Potrivit cursului anunţat de BNR, moneda europeană valorează 5 lei şi 23 de bani.
După aprecierea uşoară de la începutul săptămânii, leul a scăzut miercuri atât în raport cu euro, cât şi cu dolarul american.
Potrivit cursului anunţat de BNR, moneda europeană valorează 5 lei şi 23 de bani, sub recordul istoric din 6 mai, atunci când euro a atins valoarea de 5 lei şi 27 de bani, dar peste cotaţia din 28 aprilie, când un euro valora 5 lei şi 10 bani,
Leul a scăzut şi în raport cu dolarul american, la 4 lei şi 51 de bani, iar cotaţia faţă de lira sterlină s-a menţinut la 6 lei şi 5 bani.
Sursa foto: stiripesurse.ro
Actualitate
Accidentul vascular cerebral: ce este, cum îl recunoaştem și cum îl putem preveni
Accidentul vascular cerebral (AVC) este a doua cauză principală de dizabilitate și deces la nivel mondial. Un accident vascular cerebral poate schimba viața într-o fracțiune de secundă. Nu doare la început, nu te avertizează clar și nu apare doar la vârstnici. De aceea, este vital să știm ce este, cum îl recunoaștem și, mai ales, cum îl putem evita.
Ce este accidentul vascular cerebral (AVC) și cum apare?
Există două tipuri principale de AVC:
- Ischemic (80-87% din cazuri): cauzat de blocarea unei artere din creier, de obicei din cauza unui cheag de sânge, cel mai frecvent provenit din inimă, sau din cauza unor plăci de aterom (grăsimi depuse pe pereţii vaselor).
- Hemoragic (13-20% din cazuri): un vas de sânge se rupe (cea mai frecventă cauză fiind hipertensiunea arterială netratată) și sângele se revarsă în ţesutul cerebral sau în jurul acestuia. Acest lucru provoacă leziuni la nivelul creierului, ducând la simptome grave precum cefalee intensă, paralizie, confuzie, comă sau chiar deces.
Principalii factori de risc (modificabili)
De cele mai multe ori, AVC-ul este rezultatul unor modificări lente, dar periculoase, care se instalează în organism cu ani înainte. Tensiunea arterială mare, colesterolul crescut, fumatul, diabetul, obezitatea, sedentarismul sau apneea în somn (care indirect poate conduce la un AVC prin creșterea valorilor tensionale) par inofensive la început. Nu dor, nu deranjează vizibil, dar, în tăcere, ele atacă vasele de sânge și pregătesc terenul pentru un AVC.
Când apare accidentul, efectele pot fi dramatice: pierderea vorbirii, paralizie, tulburări de echilibru, tulburări de vedere sau chiar deces. Un AVC ischemic poate fi tratat mult mai eficient dacă pacientul ajunge la spital în primele 3-5 ore.
Prevenția face diferența. Controalele regulate pot depista din timp afecțiuni precum hipertensiunea, diabetul sau colesterolul crescut. Tratamentele simple, urmate corect, pot opri aceste boli înainte să ducă la complicații severe, cum este AVC-ul.
Un articol de dr. Maria Mirabela Manea
(Material realizat de Centrul de Inovație și e-Health din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, preluat de pe site-ul ziarullumina.ro)
Sursa foto: UMFCD/ziarullumina.ro
Actualitate
Se împlinesc 137 de ani de la moartea marelui poet național Mihai Eminescu
La data de 15 iunie 1889 a încetat din viață Mihai Eminescu, cel supranumit „Luceafărul literaturii românești” și considerat de cititorii și de critica literară drept cel mai important poet din literatura română.
Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoșani, și a copilărit în mare parte la Ipotești, loc care avea să rămână profund legat de imaginația și sensibilitatea sa poetică. Născut cu numele de Mihail Eminovici, el provenea dintr-o familie numeroasă, fiind unul dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici și ai Ralucăi Iurașcu. Încă din copilărie a intrat în contact cu lumea satului moldovenesc, cu tradițiile populare, cu natura și cu poveștile transmise oral, elemente care vor deveni ulterior surse esențiale de inspirație pentru creația sa literară.
Primele studii le-a urmat la Cernăuți, oraș aflat atunci în Imperiul Austriac. A fost un elev inteligent și curios, însă spiritul său independent l-a făcut să urmeze un traseu educațional neobișnuit. După întreruperea studiilor liceale, a călătorit prin diferite regiuni ale spațiului românesc și a lucrat o perioadă în apropierea trupelor de teatru ambulant, experiență care i-a oferit contact direct cu viața culturală a vremii și cu realitățile societății românești.
Debutul său literar a avut loc în anul 1866. După moartea profesorului Aron Pumnul, tânărul Eminescu a publicat poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”, iar în același an poezia „De-aș avea” a apărut în revista „Familia”, condusă de Iosif Vulcan. Tot atunci numele său a fost modificat din Eminovici în Eminescu, formă sub care avea să intre definitiv în istoria literaturii române.
În 1869 a plecat la Viena, unde a audiat cursuri la Facultatea de Filosofie și Drept. Deși nu deținea diploma de bacalaureat necesară pentru statutul complet de student, a participat activ la viața intelectuală a orașului. Perioada vieneză a fost decisivă pentru formarea sa culturală. A intrat în contact cu marile curente filosofice europene, cu literatura romantică germană și cu ideile care circulau în mediile universitare ale epocii. Tot la Viena i-a cunoscut pe Ioan Slavici și pe Veronica Micle, două personalități care vor avea un rol important în viața sa.
Relația dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle este una dintre cele mai cunoscute povești de dragoste din cultura română. Cei doi s-au cunoscut în anii studenției vieneze și au întreținut o legătură complexă, marcată de apropiere, despărțiri, corespondență intensă și dificultăți generate de contextul social al vremii. Multe dintre poeziile de dragoste ale lui Eminescu sunt asociate cu această relație, deși inspirația poetică nu poate fi redusă exclusiv la experiențele sale biografice.
În timpul șederii la Viena și apoi la Berlin, unde și-a continuat studiile, Eminescu și-a consolidat cultura filosofică și literară. A fost influențat de gândirea lui Arthur Schopenhauer, de filosofia idealistă germană, de literatura romantică europeană și de marile tradiții culturale ale Antichității. Aceste influențe au contribuit la apariția unei opere de o complexitate remarcabilă, în care se întâlnesc reflecții despre iubire, timp, univers, destin, istorie și condiția umană.
Întors în țară, Eminescu a devenit membru activ al societății literare Junimea din Iași, cel mai important cerc intelectual românesc al epocii. Sprijinit și promovat de criticul Titu Maiorescu, el a publicat în revista „Convorbiri Literare” numeroase poezii care aveau să intre în patrimoniul literaturii române. În această perioadă au apărut creații precum „Floare albastră”, „Lacul”, „Dorința”, „Sara pe deal”, „Scrisorile” și multe alte texte considerate astăzi capodopere.
Pe lângă activitatea literară, Eminescu a desfășurat o intensă activitate jurnalistică. A lucrat la publicații precum „Curierul de Iași” și, mai târziu, la ziarul „Timpul” din București. Ca jurnalist, a abordat probleme politice, economice, sociale și culturale. Articolele sale se remarcă prin erudiție, spirit critic și preocuparea pentru dezvoltarea societății românești. Deși opiniile sale politice continuă să fie analizate și discutate de istorici, importanța sa ca jurnalist este astăzi recunoscută alături de cea de poet.
Opera lui Mihai Eminescu reprezintă punctul culminant al romantismului românesc. Poezia sa îmbină elemente folclorice, reflecții filosofice și imagini de o mare forță artistică. Natura apare adesea ca spațiu al armoniei și al idealului, în timp ce iubirea este prezentată atât ca experiență a fericirii, cât și a suferinței. În multe dintre creațiile sale se regăsește preocuparea pentru condiția geniului, pentru raportul dintre individ și societate, precum și pentru sensul existenței umane.
Capodopera sa, „Luceafărul”, publicată în 1883, este considerată una dintre cele mai importante creații poetice din literatura română și europeană. Poemul dezvoltă tema incompatibilității dintre ideal și realitate, dintre absolut și lumea obișnuită a oamenilor. Complexitatea simbolică, bogăția limbajului și profunzimea ideilor au făcut din această operă un reper fundamental al culturii române.
Începând cu anul 1883, starea sănătății sale s-a deteriorat considerabil. Ultimii ani ai vieții au fost marcați de suferință și de numeroase internări. Cauza exactă a bolii și a morții sale a generat de-a lungul timpului dezbateri și controverse în rândul cercetătorilor. Cert este că Mihai Eminescu s-a stins din viață la București, la 15 iunie 1889, la vârsta de numai treizeci și nouă de ani.
Mihai Eminescu a fost înmormântat în Cimitirul Bellu din București, la umbra unui tei, acest loc devenind repede un loc de pelerinaj pentru românii care îl prețuiesc pe „cel mai mare poet al literaturii române”.
După moartea sa, prestigiul lui Eminescu a crescut constant. Titu Maiorescu a avut un rol esențial în publicarea și conservarea operei poetului, contribuind decisiv la consacrarea sa. În deceniile următoare, Eminescu a devenit simbolul literaturii române și una dintre figurile centrale ale identității culturale naționale.
Astăzi, Mihai Eminescu este considerat poetul național al României și una dintre cele mai importante personalități culturale românești din toate timpurile. Opera sa continuă să fie studiată, tradusă și analizată în întreaga lume. Poeziile sale sunt prezente în programa școlară, iar manuscrisele sale reprezintă un patrimoniu cultural de valoare excepțională. Influența exercitată asupra limbii române literare, asupra poeziei și asupra culturii române în ansamblu rămâne fără egal, făcând din Eminescu nu doar un mare poet al secolului al XIX-lea, ci una dintre cele mai importante voci ale literaturii europene.
Sursa foto: Moldova 1




