Vitamina D este esențială pentru menținerea sănătății osoase, prin rolul său în absorbția calciului și fosforului și în mineralizarea normală a osului. Deficitul ei favorizează scăderea densității minerale osoase, apariția osteomalaciei, accentuarea osteoporozei și creșterea riscului de fracturi, mai ales la persoanele fragile sau cu mobilitate redusă.

În practica medicală, vitamina D nu trebuie privită ca un supliment banal, ci ca parte a unei strategii mai largi de prevenție, alături de alimentație, mișcare, expunere prudentă la soare și evaluarea riscului de cădere.

De ce este deficitul de vitamina D atât de frecvent întâlnit? Răspunsul cel mai simplu este pentru că el nu doare. Pacientul nu simte imediat scăderea nivelului de vitamina D, așa cum nu simte nici osteoporoza în fazele ei inițiale. Manifestările pot fi discrete: oboseală, slăbiciune musculară, dureri osoase difuze sau instabilitate la mers, simptome care sunt ușor puse pe seama vârstei, sedentarismului sau altor boli cronice.

Expunerea insuficientă la lumină naturală, alimentația dezechilibrată, obezitatea, bolile digestive, bolile renale și anumite medicamente pot contribui la instalarea deficitului.

Devine importantă educația pentru sănătate.

Vitamina D are un rol real, dar nu este o soluție miraculoasă pentru toate problemele organismului. Dozarea 25-hidroxivitaminei D poate fi utilă la persoanele cu osteoporoză, fracturi de fragilitate, multiple comorbidități, tratamente care influențează metabolismul osos sau risc crescut de deficit. În schimb, testarea repetată, fără indicație medicală, și interpretarea izolată a analizelor pot crea confuzie și pot duce la tratamente inutile.

La fel de important este să evităm automedicația. Pentru că vitamina D este ușor disponibilă, mulți pacienți o iau în doze mari, pe perioade lungi, fără supraveghere medicală. Excesul poate determina creșterea calciului în sânge, greață, constipație, sete excesivă, afectare renală sau calculi renali. Soluția corectă nu este nici neglijarea vitaminei D, nici administrarea ei necontrolată, ci folosirea rațională: identificarea persoanelor cu risc, alegerea dozei potrivite și monitorizarea atunci când este necesar.

(Material realizat de Centrul de Inovație și e-Health din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București/ Dr. Cătălina Raluca Nuţă, preluat de pe site-ul ziarullumina.ro)

Sursa foto: UMFCD/ziarullumina.ro

Un articol de Conf. Univ. Dr. Viorica Rădoi

Fiecare dintre noi poartă în celulele sale un „plan” al organismului, numit ADN. Acesta conține genele – mici secvențe de informație care influențează modul în care funcționează corpul nostru: de la culoarea ochilor până la felul în care reacționăm la anumite boli.

Uneori, în aceste gene pot exista mici variații. Cele mai multe sunt inofensive, însă unele pot crește riscul de a dezvolta anumite afecțiuni. Este important de subliniat faptul că aceste variații nu înseamnă că boala va apărea cu siguranță, ci doar că există o predispoziție.

Cum funcționează testele genetice

Testarea genetică presupune analiza ADN-ului dintr-o probă simplă, de sânge sau salivă. În laborator, specialiștii caută anumite modificări cunoscute, asociate cu boli sau cu un risc crescut pentru acestea. De exemplu, există gene legate de riscul pentru unele tipuri de cancer sau pentru boli cardiovasculare. Identificarea acestor riscuri permite medicului să recomande controale mai frecvente sau măsuri preventive adaptate fiecărei persoane.

Un alt domeniu important este cel al bolilor rare, care sunt adesea de cauză genetică. În astfel de situații, testarea poate aduce un diagnostic clar, după perioade lungi în care simptomele nu au avut o explicație precisă.

Medicina personalizată – tratamentul potrivit pentru fiecare

Un aspect tot mai important este modul în care genetica ajută la alegerea tratamentului. Nu toți pacienții răspund la fel la aceleași medicamente. Unele persoane metabolizează mai rapid sau mai lent anumite substanțe, ceea ce poate influența eficiența tratamentului sau apariția reacțiilor adverse. Prin analiza genetică, medicii pot adapta uneori tratamentul, alegând medicamentul și doza cele mai potrivite pentru fiecare pacient. Această abordare este numită „medicină personalizată”.

Ce putem face concret cu aceste informații

Cunoașterea unei predispoziții genetice poate deveni un sprijin practic, sens în care se recomandă:

• efectuarea de controale medicale regulate, mai ales dacă există risc crescut;
• adoptarea unui stil de viață echilibrat (alimentație, mișcare, evitarea fumatului);
• monitorizarea atentă a unor parametri, precum tensiunea arterială sau nivelul colesterolului.

Este esențial de reținut faptul că factorii de mediu și stilul de viață au un rol major. Genele pot indica o vulnerabilitate, dar felul în care trăim influențează în mod decisiv evoluția sănătății. Informația genetică trebuie folosită cu discernământ. Ea nu trebuie să devină motiv de teamă sau de etichetare, ci un instru­ment pentru prevenție și grijă față de sine.

(Material realizat de Centrul de Inovație și e-Health din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, preluat din ziarullumina.ro)

Sursa foto: ziarullumina.ro/UMFCD

Din ce în ce mai mulți oameni suferă de miopie, o afecțiune oculară caracterizată prin vedere neclară la distanță, iar lucrul acesta nu este legat doar de timpul prelungit pe care îl petrecem în fața ecranelor digitale.

O cauză de luat în seamă legată de apariția miopiei este inclusiv tendința omului modern de a petrece mai mult timp în casă sau alte spații închise în detrimentul timpului petrecut în aer liber, ceea ce afectează capacitatea de acomodare a ochiului pentru vederea la distanță, subliniază un studiu al cercetătorilor de la Catedra de Optometrie a Universității de Stat din New York, prezentat în revista științifică Cell Report și citat de ziarullumina.ro

Da, petrecerea unui timp prea îndelungat în casă afectează vederea, crescând riscul de miopie, în special la copii, din cauza lipsei luminii naturale și a focalizării constante la distanță mică. Expunerea prelungită la ecrane (tv, telefon) în spații închise provoacă oboseală oculară, ochi uscați și vedere încețoșată, oboseala cronică fiind o problemă comună.

Efectele principale ale timpului excesiv petrecut în interior:

• Creșterea riscului de miopie: Lipsa luminii solare naturale, care stimulează producția de dopamină în retină (ce ajută la prevenirea alungirii ochiului), este un factor major în dezvoltarea miopiei, avertizează specialiștii de la Regina Maria și euro-optics.ro.
• Oboseală oculară digitală: Utilizarea prelungită a dispozitivelor digitale, frecventă când stăm în casă, cauzează simptome precum usturime, ochi roșii, dureri de cap și vedere încețoșată.
• Sindromul ochiului uscat: Clipim mai rar când privim ecrane, ceea ce duce la lubrifierea insuficientă a ochilor, explică experții de la Videt.ro.

Recomandări pentru protejarea vederii:

Ieșiți afară: Petreceți timp în aer liber pentru a beneficia de lumină naturală, esențială pentru sănătatea ochilor, recomandă studiile citate de Regina Maria.

Regula 20-20-20: La fiecare 20 de minute, priviți la o distanță de 20 de picioare (aproximativ 6 metri) timp de 20 de secunde, sfătuiesc cei de la Videt.ro.

Reduceți timpul pe ecran: Limitați expunerea la ecrane și asigurați-vă că distanța de vizionare este adecvată.

Sursa foto: ipsos.com/stiripesurse.ro