Bunătatea Lui Dumnezeu ne cheamă ori de câte ori am rătăcit pe cărarea vieții. Oricât de mult ar greși cineva, dacă se îndreaptă, află iertarea și dragostea dumnezeiască, pentru că iubirea lui Dumnezeu pentru lume nu are limită, nu are sfârșit. Pe măsura împlinirii ei, iubirea dumnezeiască își arată din plin valoarea ca și frumosul și adevărul în viață.

Mănăstirea este tinda raiului, este casa lui Dumnezeu, este poarta cerului și locul împlinirilor

Aici, unde doar toaca sparge liniștea deplină, în semn de chemare la rugăciune. Unde soarele își trimite sclipirea divină și unde nectarul florilor e mai dulce ca oriunde.

Crucea vieții pământești este pregătită de Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Căutare adâncă și înaltă! Monahii au dragostea și curajul să ia cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos în inima lor și să le aplice în viață pentru folosul aproapelui. Au curajul să transforme pământul în Cer, mână de țărână, care este acest trup, într-o părticică de Împărăție, căci au înțeles că pe Dumnezeu trebuie să-L iubești mai presus de păcatele tale, iar pe cel de lângă tine, mai presus de păcatele lui.

Cel ce poartă înăuntrul său împărăția lui Dumnezeu, acela o va împărtăși, în chip nevăzut și celorlalți. Ce minune! Să-L vezi pe Dumnezeu în omul de lângă tine. Din păcate, furați de detalii, uităm esențialul, uităm iubirea, omenia, milostenia, uităm că vine moartea ca o trecere dincolo, uităm de ceilalți și chiar de noi înșine. Să ne unim într-o atmosferă de pace și binecuvântare, pentru a călători împreună pe calea către inima lui Dumnezeu!

Timpul înseamnă pentru Dumnezeu durata așteptării între bătaia Sa la poartă și fapta noastră de a deschide

Taina călugăriei este ca o poartă deschisă dinspre viață spre moarte, dinspre viața de azi spre viața de mâine. În această taină omul continuă să existe, să trăiască în dublu plan, al cerului și al pământului. Trebuie să guști dulceața vieții de mănăstire, că să înțelegi această frumoasă, totală și hăruită alegere. Nu îi este dat oricui să aleagă această cale, deși în fiecare om, în fiecare creștin există această sămânță a dorului care trebuie doar să găsească locul și momentul prielnic.

Sufletul trebuie să fie legat strâns de dorul dumnezeiesc, ca să ajungă la Creatorul său. Bunătate omului, împărtășire din bunătate lui Dumnezeu, rodește minunat în lume și este legătura cu ceilalți. Există legături tainice și între oameni. Dar mai presus de toate, relația noastră personală cu Dumnezeu trebuie să fie una tainică. În cămara cea de doi coți a sufletului, încape o lume nebănuit de infinită, despre care știe doar Dumnezeu și în mare parte omul unit cu El.

Bucuria de a fi alături de Hristos înseamnă renunțarea la ceea ce nu ne odihnește sufletește

Să luptăm pentru a avea o inimă plină de smerenie, iubire și iertare, o inimă prin care să ne hrănim duhovnicește prin fapte bune. Să avem nădejde că Dumnezeu primește orice jertfă a noastră dacă e cinstită și făcută din inimă. Bucuria lui Hristos să ne vindece! este îndemnul obștii monahale de la Mănăstirea Vorona din județul Botoșani.