Pe vremea împăratului Zenon din Constantinopol (474-491), trăia în Alexandria Egiptului o femeie tânără ce se numea Teodora. Părinţii ei, care erau oameni înstăriţi, au măritat-o cu un om de seamă din Alexandria, iar Teodora trăia fericită alături de soţul ei. Însă, după căsătorie, tânără şi frumoasă fiind, s-a lăsat ademenită de un om de seamă din oraş, căzând în păcatul desfrânării.

După săvârșirea păcatului era mereu întristată pentru că şi-a stricat viaţa. Pentru aceasta s-a pocăit mult şi, intrând într-o mănăstire de călugări, s-a îmbrăcat în port bărbătesc, şi-a pus numele Teodor şi a fost primită ca monah de egumenul mănăstirii. Şi astfel a început viaţa ei de pocăinţă, de post şi rugăciune. Doi ani a trăit Teodora în cele mai aspre nevoinţe, lepădând voia sa şi devenind ca un înger în trup. Deci, văzând diavolul că este puternică în ispite, a ridicat multe învinuiri nedrepte împotriva ei. Din invidie, fericita Teodora a fost învinuită că, monah fiind, a păcătuit cu o femeie cu care a avut un copil. Primind cu linişte învinuirea, Teodora a luat copilul, pe care l-a crescut şapte ani în afara aşezământului monahal. După toţi aceşti ani, călugării au primit-o din nou în mănăstire şi nu după mult timp Teodora a trecut la Domnul.

Atunci au aflat monahii că fratele Teodor era de fapt femeie şi, pentru nedreptăţile pe care le-a îndurat, cu toţii s-au întristat şi îi cereau iertare sfintei. Prin descoperire de la înger, fostul ei bărbat a venit la acea mănăstire şi a trăit în chilia Sfintei Teodora până la moartea lui. Copilul, ajungând în vârstă, a fost ales egumen al acelei mănăstiri.

Astăzi, Biserica noastră îl pomeneşte şi pe Sfântul Cuvios Eufrosin bucătarul. Acesta, fiind fără învăţătură, a intrat într-o mănăstire unde a primit ascultarea de bucătar. Fiind un om simplu, dar nu fără de minte, era defăimat de toţi, însă Eufrosin pe toate le îndura cu răbdare. Printr-o minune i s-a descoperit preotului acelei mănăstiri că Eufrosin este un om drept şi plăcut lui Dumnezeu.

Într-o noapte, preotul l-a văzut în vedenie pe Eufrosin într-o grădină frumoasă desfătându-se de toate bunătăţile de acolo. Intrând în vorbă cu el, Eufrosin i-a dăruit preotului nişte mere frumoase, iar când s-a trezit preotul le-a aflat în veşmântul său. Acesta a povestit la toţi fraţii vedenia ce-o avusese îndemnându-i pe toţi la viaţă sfântă, iar fericitul Eufrosin, fugind de slava oamenilor, a plecat în pustie, unde s-a nevoit până la moartea sa.

Sfântul Proroc Zaharia era preot la Templul din Ierusalim, pe când la Roma era împărat Cezar Augustus (63 î.Hr. – 14 d.Hr.), iar în Ţara Sfântă domnea Irod cel Mare. Zaharia preotul avea o soţie ce se numea Elisabeta, una dintre fiicele lui Aaron. În capitolul întâi din Sfânta Evanghelie după Luca ni se spune că „erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului. Dar nu aveau niciun copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor” (Luca 1, 6-7). Intrând oarecând Zaharia în templu, a văzut pe îngerul lui Dumnezeu stând de-a dreapta altarului tămâierii, vestindu-i că Elisabeta va naşte la bătrâneţe un fiu, căruia îi vor pune numele Ioan. „Şi bucurie şi veselie vei avea, şi de naşterea lui mulţi se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt” (Luca 1, 14-15). La şase luni după naşterea Sfântului Proroc Ioan s-a auzit că Irod, regele iudeilor, voia să-i ucidă pe toţi pruncii din Betleem şi din împrejurimi. Tradiţia ne spune că Elisabeta s-a ascuns atunci împreună cu copilul într-o peşteră, de cealaltă parte a Iordanului, iar când ostaşii au căutat pruncul, ei nu l-au găsit. Deci, a poruncit Irod ca în locul copilului să fie omorât tatăl acestuia, Prorocul Zaharia. Şi ducându-se ei la templu, l-au înjunghiat pe bătrânul preot între templu şi altar, stropind cu sângele său altarul Domnului. Aşa s-a mutat din viaţa aceasta Sfântul Proroc Zaharia, iar pruncul Ioan, scăpând de urgie, creştea şi se întărea cu duhul, rămânând în pustie până la ceasul arătării sale în Israel (Luca 1, 80).

Unul dintre cele mai frumoase imobile de patrimoniu, Casa Goilav de pe Strada Victoriei, nr.11, din apropierea Teatrului „Vasilache”, va fi restaurată, reabilitată și transformată în Centru Multifuncțional pentru Cultură și Artă Tradițională, potrivit reprezentanților Consiliului Județean Botoșani.

• Fondurile necesare vor fi atrase din Programul Regional, gestionat de ADR Nord-Est.

„Salvăm patrimoniul județului! Încă de la începutul mandatului am depus eforturi pentru a salva cât mai multe dintre clădirile istorice ale județului. Am pregătit documentații tehnice mature pentru a putea atrage finanțări europene sau naționale în vederea reabilitării imobilelor de patrimoniu. Casa Goilav de pe Strada Victoriei va fi transformată în Centru Multifuncțional pentru Cultură și Artă Tradițională, dar pentru aceasta este nevoie de reabilitarea ei. Am identificat sursa de finanțare, Programul Regional Nord-Est, și în următoarele 75 de zile va fi realizat proiectul tehnic”, a declarat Doina Federovici, președintele Consiliului Județean Botoșani.

Proiectul tehnic, a cărui valoare de 169.000 de lei va fi asigurată din bugetul Consiliului Județean, va fi făcut în baza concluziilor Expertizei Tehnice, a Studiului istoric și arhitectural și a Documentației de Avizare a Lucrărilor de Intervenții (DALI) realizate deja de autoritatea județeană.

Valoarea estimată a investițiilor conform DALI este de 19,5 milioane lei, echivalentul a 4 milioane de euro, precizează reprezentanții Consiliului Județean Botoșani, într-un comunicat.