Născut la Botoșani, la 27 noiembrie 1867, Grigore Antipa a fost un naturalist, biolog darwinist, zoolog, ihtiolog, ecolog, oceanolog și profesor universitar român, devenind precursor al hidrobiologiei în știința românească și în cea mondială.

Este savantul care a reorganizat Muzeul Național de Istorie Naturală în noua clădire din București, care astăzi îi poartă numele, proiectată de arhitectul Grigore Cerchez, edificată în anul 1906 și inaugurată de Carol I al României în anul 1908.

Și-a petrecut copilăria la Botoșani, într-un cartier locuit de mulți armeni și evrei, care l-au deprins cu limbile străine. Tatăl său era avocat, dar și-a pierdut devreme părinții și a fost crescut de mătuși, într-un mediu modest.

Mulțumită fratelui său mai mare, Nicolae, care era parazitolog, a obținut o bursă regală și a făcut studii universitare la Jena (Germania), cu celebrul naturalist Ernst Haeckel (1834-1919), inventatorul ecologiei. Și-a continuat cercetările științifice în Franța și Italia. Din această perioadă datează un studiu al său asupra evoluției timusului la pești.

Cariera

În apropierea insulei Capri (Italia), Antipa a descoperit o nouă specie de meduză fixă, Capria sturdzii. El s-a consacrat studierii Dunării și Mării Negre, participând în 1893 la o expediție în jurul acestei mări, expediție organizată de țările riverane și care a durat nouă luni. Regele Carol I i-a pus la dispoziție, pentru această expediție, crucișătorul Elisabeta. Cu această ocazie a întreprins primele cercetări de biologie marină. Cele mai semnificative rezultate au fost obținute în domeniul hidrobiologiei, el fiind considerat ca un precursor, în acest domeniu, atât în știința românească, cât și în cea mondială.

Antipa a înființat în 1932 Institutul Biooceanografic din Constanța, cu cele două rezervații și stațiuni de cercetări, de la Agigea și de la capul Caliacra, institut transformat în 1949 în Stațiunea de Cercetări Maritime și Proiectări Piscicole, care a fost apoi înglobată, în 1970, în Institutul Român de Cercetări Marine.

Grigore Antipa a pus la cale, cu sprijinul regilor Carol I și Ferdinand, un plan de exploatare rațională a pescăriilor din lunca și delta Dunării, și de la limane (limanele Basarabiei și ale Dobrogei de la nordul și sudul gurilor Dunării).

Conform principiilor ecologice ale lui Haeckel, acest plan a dublat în zece ani producția de pește și de icre negre, fără să distrugă mediile și îndeosebi locurile de înmulțire ale peștilor. Cherhanalele cooperative au îmbunătățit situația pescarilor, astfel că sistemul Antipa, foarte avansat pentru timpul său, a fost preluat de regimul comunist în 1947 și dezvoltat până în anii 1965.

Grigore Antipa a fost director al Muzeului Național de Istorie Naturală (1892 – 1944)

Principiile și inovațiile sale muzeologice, privind organizarea acestui muzeu, modul de expunere, aranjamentul și explicarea colecțiilor, au stârnit interesul specialiștilor străini, care i-au solicitat o lucrare referitoare la organizarea muzeelor de istorie naturală, care a fost publicată în 1934, purtând titlul „Principes et moyens pour la réorganisation des musées d’histoire naturelle”.

Pornind de la reorganizarea muzeului bucureștean, în 1907 apar, pentru prima dată, dioramele biologice, care au reprezentat o nouă etapă în evoluția și organizarea muzeelor de istorie naturală. Primele diorame prezentau viața de pe piscurile munților Carpați, din regiunea colinelor, din Bărăgan, precum și din zona inundabilă a Deltei Dunării.

De asemenea, în Muzeul de Istorie Naturală există și numeroase diorame care înfățișează fauna din regiunile de tundră, prerie, savană sau din deșertul Sahara. Datorită acestei prezentări deosebite, numeroase muzee europene și americane au solicitat sprijinul savantului român pentru organizarea colecțiilor lor muzeistice.

Grigore Antipa a fost membru al Academiei Române și a mai multor academii din străinătate. A întemeiat școala românească de hidrobiologie și ihtiologie.

Lucrările lui Grigore Antipa

• Despre necesitatea introducerii unei pisciculturi sistematice în apele României (1892)
• Studii asupra pescăriilor din România (1895)
• Proiect de lege a pescuitului (1896)
• Die Fischerei-Verlaltnisse Rumaniens (1899)
• Fauna ihtiologică a României (1909)
• Pescăriile și regiunea inundabilă a Dunării în cadrul economiei naționale și mondiale (1932)
• Iconographie des Sturions et Clupeides de la Mer Noire (1934)
• Marea Neagră și ihtiologia ei (1941)

La 9 martie 2024, s-au împlinit 80 de ani de la moartea lui Grigore Antipa şi a preaiubitei sale soţii, Alina

La 1 iulie 1899, Grigore Antipa s-a căsătorit cu Alina (Alexandrina) Petrescu, fiica generalului Zaharia Petrescu, născută în 1873.

Alina şi Grigore Antipa formau o pereche pe care toată lumea o privea cu admirație. „Ea, cochetă, se ocupa mult de toalete, întârzia în faţa oglinzii şi prin prăvălii. Când el a murit, în 1944, Alina n-a putut înfrunta viaţa mai departe fără Grigoraş şi s-a otrăvit. Dar timpul cât i-a trebuit ei ca să moară, l-a silit pe Antipa s-o mai aştepte pentru ultima oară, întins în sicriu, în marea aulă a Muzeului, până când Alina şi-a dat ultima suflare. Apoi au plecat împreună, acolo de unde nu te mai întorci“, scria Zoe Cămărășescu în amintirile sale, citat de historia.ro.

Grigore Antipa avea 76 de ani când, în noaptea de 8 spre 9 martie, s-a simțit rău, iar când a venit medicul nu a mai putut face altceva decât să constate decesul.

În ziua când urma să fie incinerat, Alina a golit un tub de medicamente. Cei doi soți au fost incinerați, iar urnele au fost montate una lângă alta. Decizia incinerării celor doi a fost motivată prin faptul că Antipa nu s-a ocupat vreodată să-şi cumpere un loc de veci, iar în vreme de război era extrem de dificilă găsirea unui loc la cimitir.

In memoriam

Muzeul Național de Istorie Naturală din București poartă astăzi numele savantului Grigore Antipa, precum și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Marină din Constanța.

Unul dintre premiile anuale acordate de Academia Română poartă numele lui Grigore Antipa.

Sursa foto: Vocea Nationala