Actualitate
Duminica a 5-a din Postul Mare, a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca
Pocăința ne oferă cu adevărat întâietate înaintea lui Dumnezeu.
”În vremea aceea unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă. Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi proroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele. Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi păcatele? Iar către femeie a zis: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace” (Luca 7, 36-50).
La acest popas duhovnicesc al Postului Mare, Dumnezeu ne cheamă să alungăm întunericul păcatului și al slavei deșarte prin pocăință. Și nu doar ne cheamă, ci ne oferă, prin Sfintele Taine, arvuna vieții celei veșnice, pentru că, străduindu-ne să ne sfințim viața, harul lui Dumnezeu alungă întunericul necunoştinţei și transformă inima noastră în vistierie a virtuților. Biserica așează înaintea ochilor noștri sufletești modele de pocăință, de smerenie și de răstignire a păcatului în fața iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru a putea purta lupta cu propria voință slăbită de patimi și, lepădând vechea gândire, să dobândim sfințenia, spălând întinăciunea păcatelor cu lacrimi de pocăință, arată ziarullumina.ro
Păcatul poate deveni o ruină a vieții spirituale, pentru că atrage întunecarea conştiinţei și omul nu poate cunoaște pe Dumnezeu în starea de păcat, nu se poate împărtăși de sfințenie. Sufletul se rătăcește în haosul propriilor stări, se îneacă în fluviul propriilor pasiuni, săvârșește răul în mod automat și își pierde capacitatea de a distinge păcatul de virtute: „Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău, care numesc lumina întuneric și întunericul lumină, care socotesc amarul dulce și dulcele amar” (Isaia V, 20).
Așadar, păcatele așează un zid între noi și Dumnezeu, însă este un zid pe care-l putem surpa prin căința față de păcatele săvârșite, prin căutarea voii lui Dumnezeu: „Arată-mi calea pe care voi merge! Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu! Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii!” (Psalmi CXLII, 8-10). Conştientizarea stării de păcat este ca un cutremur lăuntric și, de aceea, ne rugăm: „Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă!”.
Sfânta Împărtășanie este chipul dumnezeiesc al ajutorului pe care îl dobândim în lupta împotriva păcatului. Cel care se împărtășește „cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste” dobândește harul de a se împotrivi păcatului, adică puterea de a refuza dulceața lui trecătoare, alungând orice închipuire pătimașă ce se ivește în minte și îndeamnă sufletul spre neascultare de poruncile lui Dumnezeu.
Atunci când omul așează în inima sa lacrimile pocăinței și, plecându-și genunchii, cere să-i fie iertate păcatele pe care le-a săvârșit, Dumnezeu, dintr-o dragoste nemărginită, împărtășește prin Harul Său puterea de a se sfinţi şi de a se învrednici a deveni împreună-moştenitor al Împărăţiei Sale.
Suntem încredințați că Dumnezeu nu dorește „moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu” (Iezechiel XXXIII, 11) și cunoaștem aceasta din viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, adevărat chip al pocăinței, căreia i-a închinat a cincea duminică din post, ca prin pocăința sa statornică să se facă fiecăruia dintre noi pildă de urmat.
Sfânta Cuvioasă Maria s-a născut în Egipt, iar la vârsta de 12 ani a plecat la Alexandria, unde timp de 17 ani s-a afundat în patima desfrânării. O călătorie a acestei tinere la Ierusalim avea să determine schimbarea vieții sale prin renunțarea la viața păcătoasă în care a trăit până atunci și asumarea unei vieți pustnicești în care s-a arătat a fi model al pocăinței. Schimbarea vieții sale s-a produs în biserica unde Sfânta Cruce era așezată spre închinare și unde, dorind Maria să intre în biserică, nu reuşea, pentru că o putere nevăzută o ținea deoparte. Și a mărturisit Sfânta Maria după anii petrecuți în pocăință că „abia oarecând mi-am revenit în simţire şi am înţeles care a fost pricina ce mă oprea a vedea lemnul făcător de viaţă al Crucii Domnului. Pentru că se atinsese de ochii inimii mele lumina Domnului cea strălucită, care luminează ochii cei sufleteşti, arătându-mi că tina faptelor mele îmi opreşte intrarea în biserică. Deci, am început a plânge, a mă tângui şi a mă bate în piept, scoţând suspinuri din adâncul inimii mele”.
Rugându-se la icoana Maicii Domnului și făgăduind că-și va îndrepta viața, a reuşit să intre în biserică şi să se închine la Sfânta Cruce. După ce a mulţumit apoi Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pentru ascultarea rugăciunii, a mers în pustia Iordanului și acolo a trăit 47 de ani, ducând o viață ascetică, rugându-se neîncetat și luptându-se cu „poftele cele nebuneşti”, prin postire și nevoință.
Așadar, pocăința, ca îndepărtare de păcat și apropiere de Dumnezeu, oferă nevoitorului puterea de a înţelege taina credinţei şi de a o păstra în cuget curat, până la împroprierea voii lui Dumnezeu în viaţa de zi cu zi.
Să privim în lăcașurile de taină ale inimilor noastre și să răstignim noianul păcatelor, încredințați fiind că prin căința sinceră asupra săvârșirii lor și mărturisirea în cadrul Sfintei Taine a Spovedaniei parcurgem, de fapt, urcușul către Înviere!
Având înaintea ochilor pilda de trăire a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, să rugăm pe Iubitorul de oameni Dumnezeu să ne dăruiască tăria de a ne depărta de păcat, răbdare și stăruință în lupta împotriva patimilor, ca astfel să ne ridicăm mintea spre cele de sus prin rugăciune curată și să ne învrednicească de vederea celor netrecătoare.
(Articolul integral în Ziarul Lumina)
Actualitate
Aflat în străinătate, un bărbat și-a amenințat partenera de viață printr-o aplicație de mesagerie
La data de 6 august 2026, polițiștii din cadrul Secției de Poliție Rurală nr. 8 Flămânzi au emis ordin de protecție provizoriu față de un bărbat, de 46 de ani, pentru faptul că, în timp ce se afla pe teritoriul altui stat, și-ar fi amenințat partenera, prin intermediul unor mesaje transmise printr-o aplicație de mesagerie, creându-i acesteia o stare de temere.
Ordinul de protecție a fost emis pe o perioadă de 5 zile, iar bărbatul are obligația de a nu reveni la domiciliul comun, întrucât trebuie să păstreze o distanță de 50 de metri față de locuință și față de partenera sa.
Mai mult decât atât, a fost dispusă și măsura monitorizării electronice, urmând ca acestuia să îi fie montat un dispozitiv de monitorizare la revenirea în țară.
În situația în care nu sunt respectate aceste obligații, se vor demara cercetări pentru infracțiunea de încălcare a ordinului de protecție, iar față de bărbat poate fi dispusă o măsură privativă de libertate.
Măsurile de siguranță care se pot lua în cazul violenței în familie
Măsurile de siguranţă au ca scop eliminarea stării de pericol public şi prevenirea infracţionalităţii în general.
Astfel, Legea nr. 217/2003 Rep., pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, prevede instituirea Ordinului de protecţie. Potrivit prevederilor art.23, ordinul de protecţie reprezintă hotărârea emisă de instanţa de judecată cu caracter provizoriu, prin care aceasta dispune, la solicitarea unei persoane a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei, una sau mai multe dintre următoarele măsuri/obligaţii/interdicţii:
- evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
- reintegrarea victimei, și după caz, a copiilor în locuința familiei;
- obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ ale victimei.
- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau orice alt mod cu victima.
Victima violenței în familie se poate adresa:
- Poliției pentru a depune o plângere;
- unei unități spitalicești, pentru a primi îngrijiri medicale;
- Medicului legist pentru a obține certificat medico legal;
- Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului pentru a beneficia de servicii sociale complexe, mai ales în cazul în care sunt implicați copiii victimei.
Sursa foto: sursazilei.ro
Actualitate
Șoferiță cu mult tupeu: a fost reținută de polițiști pentru conducerea unui vehicul sub influența alcoolului
La data de 6 august 2026, polițiștii din cadrul Secției de Poliție Rurală nr. 3 Hlipiceni au emis ordonanță de reținere pentru 24 de ore, pe numele unei femei, de 49 de ani, din comuna Todireni, cercetată pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului.
În urma probatoriului administrat, s-a stabilit faptul că, în aceeași zi, aceasta ar fi condus un autoturism, în localitatea Todireni, fiind sub influența băuturilor alcoolice.
La testarea cu aparatul etilotest a rezultat o valoare de 1,43 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Femeia a fost reținută pentru 24 de ore și introdusă în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă Botoșani.
Sursa foto: tvrinfo.ro
Actualitate
Știați că oamenii care trăiesc astăzi sunt împărțiți în generații distincte? (foto)
Fiecare grup a fost modelat de evenimentele, tehnologiile și mentalitățile timpului în care a crescut — de la oameni marcați de războaie până la copii care învață cu ajutorul inteligenței artificiale.
- Generația Silențioasă (1926–1945)
Formată în anii crizei și ai conflictelor mondiale, această generație a învățat disciplina, economia și respectul pentru tradiții. Sunt oameni discreți, stabili și extrem de muncitori.
- Baby Boomers (1946–1964)
Au venit pe lume în perioada de prosperitate de după război. Optimiști și dedicați carierei, mulți dintre ei au lucrat o viață întreagă în același loc.
- Generația X (1965–1979)
Crescuți între analog și digital, sunt independenți, pragmatici și adesea sceptici. Au prins televizoarele cu tub, casetele, dar și începuturile internetului.
- Millennials (1980–1994)
Generația care a crescut odată cu internetul. Sunt adaptabili, orientați spre colaborare și pun mare preț pe echilibrul dintre muncă și viața personală.
- Generația Z (1995–2009)
Primii adevărați nativi digitali. Pentru ei, tehnologia e instinctivă. Sunt rapizi în gândire, autentici și obișnuiți să se adapteze constant.
- Generația Alpha (2010–2024)
Copiii lumii hiperconectate. Învăță aplicații educaționale de mici, folosesc realitate augmentată și interacționează natural cu roboți sau AI.
- Generația Beta (2025–2039)
Va fi primul grup care va trăi complet într-o societate dominată de automatizare și inteligență artificială — în educație, sănătate, transport, muncă și divertisment. Pentru ei, tehnologia avansată va fi pur și simplu normalitatea de zi cu zi.

Sursa: Atlas Geografic
Sursa foto/rowebmedia.ro




