În ultimii ani, genetica a devenit un subiect tot mai prezent în viața de zi cu zi. Auzim despre teste genetice, boli ereditare și medicina personalizată, însă odată cu informațiile corecte circulă și numeroase mituri. Înțelegerea modului în care se transmite informația genetică ne poate ajuta să luăm decizii informate și să privim cu mai puțină teamă acest domeniu fascinant al medicinei.

Mitul 1: „Dacă nimeni din familie nu a avut o boală, înseamnă că nu poate fi genetică”.

Adevăr: Nu toate bolile genetice sunt moștenite. Unele apar pentru prima dată la un copil printr-o modificare nouă (de novo) a materialului genetic, fără ca părinții sau alte rude să fie afectați. De asemenea, există boli genetice cu transmitere recesivă, în care ambii părinți sunt sănătoși, dar sunt purtători ai unei modificări genetice. În această situație, copilul poate moșteni modificarea de la ambii părinți și poate dezvolta boala, chiar dacă în familie nu au existat cazuri cunoscute.

Mitul 2: „Dacă am moștenit o genă modificată care îmi conferă o predispoziție, sigur voi face boala”.

Adevăr: În cele mai multe situații, genele nu reprezintă un verdict, ci doar unul dintre factorii care influențează sănătatea. Numeroase boli, precum diabetul zaharat, hipertensiunea arterială sau unele forme de cancer, sunt rezultatul interacțiunii dintre predispoziția genetică și factorii de mediu: alimentația, activitatea fizică, fumatul, expunerea la substanțe nocive sau înaintarea în vârstă. A avea o predispoziție genetică nu înseamnă că boala va apărea cu certitudine.

Mitul 3: „Testele genetice pot prezice viitorul”.

Adevăr: Testele genetice sunt instrumente medicale valoroase, dar au limite bine definite. Unele confirmă un diagnostic, altele estimează un risc sau identifică persoane purtătoare ale unor modificări genetice. Ele nu pot spune cu exactitate dacă, când sau cât de sever se va manifesta o boală în toate cazurile. Interpretarea rezultatelor trebuie făcută întotdeauna de către un medic cu pregătire în genetică medicală, în contextul istoricului personal și familial.

Mitul 4: „Bolile genetice sunt întotdeauna rare”.

Adevăr: Fiecare boală genetică rară afectează un număr mic de persoane, însă, luate împreună, bolile rare sunt numeroase și afectează milioane de oameni în întreaga lume. În plus, există și afecțiuni frecvente în care factorii genetici contribuie semnificativ la apariția bolii.

Când este recomandat un consult genetic? Atunci când într-o familie există mai multe persoane cu aceeași boală sau cu boli apărute la vârste neobișnuit de tinere, când un copil prezintă întârzieri în dezvoltare sau malformații congenitale, când au existat pierderi repetate de sarcină ori când un medic recomandă un test genetic pentru stabilirea diagnosticului sau a tratamentului. De cele mai multe ori, consultația nu se încheie cu efectuarea unui test, ci începe cu o discuție atentă despre istoricul familial și despre utilitatea investigațiilor. Într-o perioadă în care informațiile circulă cu mare viteză, este esențial să facem diferența între mituri și realitate. Genetica nu trebuie privită nici cu teamă, nici cu așteptări nerealiste. Ea este un instrument al medicinei moderne, care poate aduce răspunsuri acolo unde, ani la rând, au existat doar întrebări.

Cea mai importantă concluzie este aceea că informația genetică are valoare doar atunci când este înțeleasă și folosită în beneficiul pacientului, de aceea, este bine să evităm interpretările făcute după informații găsite pe internet sau după rezultatele unor teste efectuate fără recomandare medicală. În genetică, la fel ca în întreaga medicină, cunoașterea aduce nu doar răspunsuri, ci și posibilitatea unor decizii mai bune pentru sănătatea noastră și a generațiilor viitoare.

(Material realizat de Centrul de Inovație și e-Health din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București/autor: Conf. Univ. Dr. Viorica Rădoi )

Sursa foto: UMFCD/ziarullumina.ro

Alcătuirea și buna funcționare a oricărui organism viu, inclusiv a celui uman, sunt condiționate într-o mare măsură de hrana consumată. Unul dintre cele mai sensibile organe din acest punct de vedere este creierul, el fiind responsabil nu doar de procesele cognitive, ci și de impactul pe care alimentația îl are asupra stării psihoemoționale. Deși nu există alimente „magice” pentru sănătatea creierului, pentru memorie și acuitatea gândirii, totuși unele alimente pot fi mai bune pentru creier datorită conținutului în vitamine, antioxidanți, acizi grași omega-3 și alți nutrienți. Impactul pozitiv al altora se datorează asigurării echilibrului între sinteza, eliberarea și acțiunea neuro­transmițătorilor.

Fără a împărți alimentele în „bune” și „rele”, putem totuși să le cunoaștem pe cele care susțin sănătatea creierului și a organismului, în general, și să le consumăm mai des, alegând să le evităm sau să le limităm pe cele cu mai puține astfel de calități.

Fructele conțin multe minerale și vitamine benefice pentru sănătatea și buna funcționare a creierului. Ele conţin totodată fibre, importante pentru sănătatea intestinală și diversitatea microbiomului, având impact asupra creierului prin intermediul nervului vag. Numeroasele molecule cu activitate antioxidantă din fructe contribuie la îndepărtarea radicalilor liberi care pot vătăma celulele țesutului nervos și care, în timp, pot favoriza degenerarea neuronilor, proces ce stă la baza unor afecțiuni precum Parkinson și Alzheimer.

Toate fructele sunt valoroase din punct de vedere nutrițional și cu cât meniul este mai variat, cu atât câștigul este mai mare. Un studiu publicat în iunie 2026, la care au participat peste 2.000 de voluntari adulți, a arătat că persoanele cu nivele sangvine de vitamina C mai mici tind să aibă mai puțină substanță cenușie și sinapse mai slabe între neuronii din regiuni ale creierului implicate în procese de memorare și atenție. Alte studii anterioare sugerează că persoanele cu un nivel mai mare de vitamina C prezintă riscuri mai mici de dezvoltare a unor disfuncții cognitive.

Compuşi cu activitate antioxidantă

Majoritatea animalelor sintetizează vitamina C pornind de la glucoză, dar există câteva specii pentru care este esențial aportul acesteia din dietă: porcușorii de Guineea și capibara, liliecii și păsările fructivore, primatele (cimpanzeii, gorilele, urangutanii) și oamenii. Vitamina C este o vitamină cu roluri multiple în organism. Este implicată în reacțiile de sinteză a colagenului, a unor neurotransmițători, precum norepinefrina și serotonina, și a L-carnitinei, aceasta din urmă fiind esențială în transportul acizilor grași la celule în vederea obținerii energiei. De asemenea, vitamina C este un antioxidant important, neutralizând radicalii liberi, susține funcția imunitară și asigură absorbția fierului non-hemic, adică a fierului provenit din surse vegetale.  Cele mai bogate surse de vitamina C sunt fructele proaspete sau congelate, atât întregi, cât și sub formă de sucuri: piersici, papaya, portocale, grepfrut, căpșune, mango, kiwi, mure, pepene.

Și legumele conțin cantități importante de vitamina C: ardeiul gras, conopida fiartă, broccoli, varza, roșiile. Este important de ştiut faptul că vitamina C este una sensibilă, putând fi distrusă prin prepararea termică și depozitarea prelungită a alimentelor.  Multe fructe și legume sunt, de asemenea, surse valoroase şi de beta-caroten, un alt compus cu activitate antioxidantă, fiind utilizat și ca precursor al vitaminei A funcționale, adică a retinolului, esențial pentru văz, imunitate, modularea expresiei genice și reglarea diviziunii celulare. Activitatea antioxidantă a beta-carotenului este una importantă la nivelul tuturor celulelor și țesuturilor, jucând un rol major mai ales în protecţia pielii de acțiunea radiațiilor UV.

Un studiu realizat în cadrul unei colaborări între universități din Italia, Spania și Columbia, publicat în anul 2023, evidențiază efectele benefice ale beta-carotenului asupra funcției cognitive. Autorii studiului subliniază însă faptul că aceste beneficii se observă nu ca urmare a acțiunii acestui compus singur, ci în sinergie cu alți micro­nutrienți, precum vitamina E, vitamina C, zincul și/sau seleniul, după perioade ce se extind de la 16 săptămâni la 20 de ani. Această observație este una valoroasă, deoarece aduce în atenție faptul că nu administrarea unor suplimente alimentare este cea care ne asigură starea de sănătate, ci o alimentație variată, ca parte a unui stil de viață sănătos. Între cele mai bogate surse de beta-caroten se numără sucul de morcovi, cartofii dulci, spanacul gătit, morcovii, pepenele roșu, papaya, roșiile, dovleacul plăcintar, varza.

Beneficiile grăsimilor nesaturate

Fructele și legumele ar trebui să fie prezente în dieta noastră zilnică: 2-3 porții de fructe și 5 porții de legume. O porție de fructe este echivalentul unui măr de dimensiune medie, iar o porție de legume este echivalentul unei roșii de dimensiuni medii. Însă fructele și legumele nu sunt singurele alimente cu efecte benefice asupra funcției nervoase. Un clasament al celor mai bogate 10 surse de antioxidanți, per porție, include: murele, nucile europene, căpșunele, anghinarea gătită, merișoarele, cafeaua, zmeura, nucile pecan, afinele și cuișoarele măcinate. Următoarele 3 locuri sunt ocupate de sucul de struguri, ciocolată neagră și vișine. Alături de anghinare, alte legume bogate în antioxidanți sunt varza, spanacul, broccoli, conopida, ceapa, ardeii iuți, pătrunjelul. Din nefericire, însă, foarte mulți români nu consumă zilnic fructe și legume.

Pentru a ne obișnui cu un consum zilnic de legume, putem începe cu o salată de frunze la care adăugăm bucăți din alte legume, precum două-trei buchețele de broccoli și o jumătate de roșie. O altă variantă este cea a îmbogățirii omletelor cu legume: putem sota în apă o jumătate de ceapă, o jumătate de ardei gras și o porție de spanac congelat, adăugăm apoi puțin ulei de măsline sau de rapiță și oul bătut. Pentru un plus de proteine, fibre, acizi grași esențiali și antioxidanți, putem adăuga și una-două lingurițe de semințe variate (susan, negrilică, semințe de dovleac, in) și mirodenii, precum oregano, busuioc, boia, turmeric, piper.

Grăsimile nesaturate sunt o altă grupă de substanțe benefice pentru funcția cognitivă și pentru aparatul cardiovascular, având un impact pozitiv asupra valorilor colesterolului. Astfel de grăsimi găsim în măsline, avocado, nuci, semințe de chia, semințe de cânepă și în uleiurile extrase din acestea, dar și în ciocolata neagră și în diferite specii de pești. Cât privește alimentele și ingredientele pe care ar fi bine să le limităm la cantități mai mici, zahărul este unul dintre acestea. O sursă importantă de energie pentru corp și preferată de creier, zahărul consumat în cantitățile în care ni-l oferă astăzi produsele ultraprocesate – dulciuri, băuturi răcoritoare, produse de cofetărie etc. – a fost corelat cu scăderea memoriei și a capacității de gândire, dar și cu diabetul zaharat, bolile cardiovasculare și accidentul vascular.

(Un articol de Elena Blănaru/ziarullumina.ro)

Sursa foto: unsplash.com/ziarullumina.ro

Mănăstirea Gorovei, situată în județul Botoșani, în apropierea localității Vârful Câmpului, este unul dintre cele mai vechi și mai cunoscute locuri de pelerinaj din nordul Moldovei, fiind strâns legată de cinstirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul și de icoana sa făcătoare de minuni.

Așezământul monahal poartă hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” și reprezintă de peste două secole un important centru de spiritualitate ortodoxă, atrăgând anual mii de credincioși din toate regiunile țării.

Originea mănăstirii este legată de o tradiție veche păstrată în memoria locală și în documentele bisericești. Potrivit acesteia, pe locul actualului așezământ a existat o poiană aflată pe moșia Mănăstirii Dragomirna. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, monahul Avramie a început aici viața pustnicească și a ridicat o bisericuță de lemn între anii 1740–1742. Locul a fost ales deoarece aici fusese descoperită o icoană a Sfântului Ioan Botezătorul, ascunsă în pământ, fapt considerat de credincioși un semn providențial. Descoperirea icoanei a dus la formarea unei comunități monahale și la întemeierea mănăstirii.

De-a lungul timpului, mănăstirea s-a dezvoltat și a fost extinsă. În prima jumătate a secolului al XIX-lea a fost construită biserica mare de zid, care a înlocuit treptat vechiul lăcaș din lemn. Lucrările au fost susținute de arhimandriții Macarie Jora și Vitalie Lemnea, iar noua biserică a devenit centrul vieții religioase din așezământ.

Faima Mănăstirii Gorovei este însă legată în primul rând de icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ioan Botezătorul. Aceasta este considerată unul dintre cele mai prețuite odoare religioase din Moldova. Potrivit tradiției, icoana ar fi fost ascunsă în vremuri tulburi și descoperită în mod minunat pe locul unde avea să fie ridicată mănăstirea. În jurul ei s-a dezvoltat o puternică evlavie populară, iar numeroși pelerini vin să se închine și să se roage pentru sănătate, ajutor și întărire sufletească.

Documentele bisericești arată că icoana este realizată în stil neobizantin, cu influențe rusești. Nu se cunoaște cu exactitate autorul sau locul în care a fost pictată, însă se știe că în anul 1834 a fost îmbrăcată în argint aurit prin contribuția unor binefăcători. Sfântul Ioan Botezătorul este reprezentat în chip de înger, cu aripile strânse, ținând un filacter pe care este înscris îndemnul evanghelic la pocăință: „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat împărăția cerurilor”. Întreaga compoziție artistică este bogat ornamentată și reflectă respectul deosebit acordat icoanei de-a lungul generațiilor.

În tradiția ortodoxă locală, icoana este considerată făcătoare de minuni. De-a lungul secolelor au fost consemnate numeroase mărturii despre ajutorul primit de credincioși în urma rugăciunilor rostite înaintea ei. Aceste relatări au contribuit la transformarea Mănăstirii Gorovei într-un important loc de pelerinaj din nordul României. În fiecare an, la sărbătorile dedicate Sfântului Ioan Botezătorul, mii de persoane participă la slujbele oficiate aici și se închină icoanei, considerată un adevărat simbol al mănăstirii.

Viața monahală de la Gorovei a traversat perioade dificile, inclusiv anii regimului comunist, însă obștea a reușit să păstreze neîntreruptă tradiția rugăciunii și a slujirii.

După 1990, mănăstirea a cunoscut un proces amplu de restaurare și înnoire, fiind refăcute clădiri, consolidată infrastructura și îmbunătățite condițiile pentru pelerini. În prezent, așezământul continuă să fie un reper spiritual important al județului Botoșani și al întregii Moldove.

Mănăstirea Gorovei nu este doar un monument religios și istoric, ci și un loc unde credința populară, tradiția monahală și patrimoniul ortodox se întâlnesc într-un mod deosebit. Icoana Sfântului Ioan Botezătorul, care a stat la originea întemeierii sale, rămâne până astăzi centrul vieții duhovnicești a mănăstirii și principalul motiv pentru care credincioșii continuă să ajungă aici din toate colțurile țării. Prin istoria sa de aproape trei secole, prin atmosfera de liniște și rugăciune și prin renumita icoană făcătoare de minuni, Mănăstirea Gorovei ocupă un loc aparte între marile vetre monahale ale Moldovei.

Sursa: facebook/Puterea Cuvintelor

Sursa foto: Silviu Foca