Un articol de: Dr. Andreea Pușcașu

Progresele tehnologice din ultimele decenii au revoluționat practica medicală, aducând numeroase beneficii atât pentru pacienți, cât și pentru medici.

Una dintre cele mai importante inovații este telemedicina, reprezentând modalitatea de furnizare a serviciilor medicale la distanță, prin intermediul tehnologiilor de comunicare audio și video ce permit interacțiunea directă dintre pacient și medic. Deși examenul clinic nu poate fi realizat în totalitate în cadrul unei consultații la distanță, telemedicina oferă posibilitatea efectuării unei anamneze complete, identificării anumitor probleme de sănătate, stabilirii unui diagnostic prezumtiv și a unui plan terapeutic, precum și a monitorizării evoluției pacienților cu afecțiuni cronice.

Deși conceptul de telemedicină a apărut încă din secolul al XX-lea, dezvoltarea sa a fost accelerată de pandemia de COVID-19, când necesitatea limitării contactului fizic a determinat implementarea rapidă a consultațiilor la distanță. În prezent, telemedicina este utilizată pe scară largă în numeroase țări. De exemplu, în Statele Unite ale Americii, milioane de pacienți beneficiază anual de consultații medicale la distanță. În România, telemedicina este reglementată din anul 2020, iar utilizarea sa a cunoscut o dezvoltare accelerată datorită avantajelor pe care le oferă atât pacienților, cât și profesioniștilor din domeniul sănătății.

Printre principalele beneficii ale telemedicinei se numără creșterea accesului la servicii medicale pentru persoanele care locuiesc în zone izolate, care au dificultăți de deplasare sau nu beneficiază de acces facil la toate specialitățile medicale de care au nevoie. În același timp, consultațiile la distanță pot reduce timpul și costurile asociate deplasării la medic, fără a compromite calitatea actului medical, în situațiile în care evaluarea de la distanță este adecvată.

Un alt avantaj important este limitarea contactului direct cu mediul spitalicesc și cu alți pacienți, contribuind astfel la reducerea riscului de transmitere a infecțiilor. De asemenea, telemedicina poate fi integrată în sistemele de triaj al urgențelor medicale, permițând evaluarea inițială a pacienților înainte de prezentarea la camera de gardă. Astfel, medicul poate aprecia gravitatea simptomelor și poate recomanda prezentarea la spital sau tratamentul la domiciliu, contribuind la reducerea deplasărilor care nu sunt necesare și la decongestionarea serviciilor de urgență.

Cu toate acestea, deși oferă numeroase beneficii, telemedicina nu înlocuiește consultația medicală clasică, ci o completează acolo unde este posibil, contribuind la creșterea accesibilității, eficienței și calității serviciilor medicale.

(Material realizat de Centrul de Inovație și e-Health din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, preluat din ziarullumina.ro)

Sursa foto: UMFCD/ziarullumina.ro

Vitamina D este esențială pentru menținerea sănătății osoase, prin rolul său în absorbția calciului și fosforului și în mineralizarea normală a osului. Deficitul ei favorizează scăderea densității minerale osoase, apariția osteomalaciei, accentuarea osteoporozei și creșterea riscului de fracturi, mai ales la persoanele fragile sau cu mobilitate redusă.

În practica medicală, vitamina D nu trebuie privită ca un supliment banal, ci ca parte a unei strategii mai largi de prevenție, alături de alimentație, mișcare, expunere prudentă la soare și evaluarea riscului de cădere.

De ce este deficitul de vitamina D atât de frecvent întâlnit? Răspunsul cel mai simplu este pentru că el nu doare. Pacientul nu simte imediat scăderea nivelului de vitamina D, așa cum nu simte nici osteoporoza în fazele ei inițiale. Manifestările pot fi discrete: oboseală, slăbiciune musculară, dureri osoase difuze sau instabilitate la mers, simptome care sunt ușor puse pe seama vârstei, sedentarismului sau altor boli cronice.

Expunerea insuficientă la lumină naturală, alimentația dezechilibrată, obezitatea, bolile digestive, bolile renale și anumite medicamente pot contribui la instalarea deficitului.

Devine importantă educația pentru sănătate.

Vitamina D are un rol real, dar nu este o soluție miraculoasă pentru toate problemele organismului. Dozarea 25-hidroxivitaminei D poate fi utilă la persoanele cu osteoporoză, fracturi de fragilitate, multiple comorbidități, tratamente care influențează metabolismul osos sau risc crescut de deficit. În schimb, testarea repetată, fără indicație medicală, și interpretarea izolată a analizelor pot crea confuzie și pot duce la tratamente inutile.

La fel de important este să evităm automedicația. Pentru că vitamina D este ușor disponibilă, mulți pacienți o iau în doze mari, pe perioade lungi, fără supraveghere medicală. Excesul poate determina creșterea calciului în sânge, greață, constipație, sete excesivă, afectare renală sau calculi renali. Soluția corectă nu este nici neglijarea vitaminei D, nici administrarea ei necontrolată, ci folosirea rațională: identificarea persoanelor cu risc, alegerea dozei potrivite și monitorizarea atunci când este necesar.

(Material realizat de Centrul de Inovație și e-Health din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București/ Dr. Cătălina Raluca Nuţă, preluat de pe site-ul ziarullumina.ro)

Sursa foto: UMFCD/ziarullumina.ro

Un articol de Conf. Univ. Dr. Viorica Rădoi

Fiecare dintre noi poartă în celulele sale un „plan” al organismului, numit ADN. Acesta conține genele – mici secvențe de informație care influențează modul în care funcționează corpul nostru: de la culoarea ochilor până la felul în care reacționăm la anumite boli.

Uneori, în aceste gene pot exista mici variații. Cele mai multe sunt inofensive, însă unele pot crește riscul de a dezvolta anumite afecțiuni. Este important de subliniat faptul că aceste variații nu înseamnă că boala va apărea cu siguranță, ci doar că există o predispoziție.

Cum funcționează testele genetice

Testarea genetică presupune analiza ADN-ului dintr-o probă simplă, de sânge sau salivă. În laborator, specialiștii caută anumite modificări cunoscute, asociate cu boli sau cu un risc crescut pentru acestea. De exemplu, există gene legate de riscul pentru unele tipuri de cancer sau pentru boli cardiovasculare. Identificarea acestor riscuri permite medicului să recomande controale mai frecvente sau măsuri preventive adaptate fiecărei persoane.

Un alt domeniu important este cel al bolilor rare, care sunt adesea de cauză genetică. În astfel de situații, testarea poate aduce un diagnostic clar, după perioade lungi în care simptomele nu au avut o explicație precisă.

Medicina personalizată – tratamentul potrivit pentru fiecare

Un aspect tot mai important este modul în care genetica ajută la alegerea tratamentului. Nu toți pacienții răspund la fel la aceleași medicamente. Unele persoane metabolizează mai rapid sau mai lent anumite substanțe, ceea ce poate influența eficiența tratamentului sau apariția reacțiilor adverse. Prin analiza genetică, medicii pot adapta uneori tratamentul, alegând medicamentul și doza cele mai potrivite pentru fiecare pacient. Această abordare este numită „medicină personalizată”.

Ce putem face concret cu aceste informații

Cunoașterea unei predispoziții genetice poate deveni un sprijin practic, sens în care se recomandă:

• efectuarea de controale medicale regulate, mai ales dacă există risc crescut;
• adoptarea unui stil de viață echilibrat (alimentație, mișcare, evitarea fumatului);
• monitorizarea atentă a unor parametri, precum tensiunea arterială sau nivelul colesterolului.

Este esențial de reținut faptul că factorii de mediu și stilul de viață au un rol major. Genele pot indica o vulnerabilitate, dar felul în care trăim influențează în mod decisiv evoluția sănătății. Informația genetică trebuie folosită cu discernământ. Ea nu trebuie să devină motiv de teamă sau de etichetare, ci un instru­ment pentru prevenție și grijă față de sine.

(Material realizat de Centrul de Inovație și e-Health din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, preluat din ziarullumina.ro)

Sursa foto: ziarullumina.ro/UMFCD