La data de 22 octombrie 1846, se năștea în satul Bivolu, azi Viișoara, din județul Botoșani, Dimitrie (Demetrius) Brândză, medic, naturalist și botanist român, membru titular al Academiei Române, cel care a fondat Grădina Botanică din București, care astăzi îi poartă numele.

Născut pe plaiuri moldovene, după ce termină cursurile Academiei Mihăilene, Dimitrie Brândză absolvă pe cele ale Facultăţilor de Ştiinţe Naturale şi Medicină ale Universităţii din Paris, obţinând doctoratul, în 1869.

La începutul carierei, Dimitrie Brândză activează ca medic şi profesor de botanică la Universitatea din Iaşi.

Este numit custode al Muzeului de Medici şi Naturalişti din Iaşi şi are ocazia să studieze colecţiile muzeului de floră a Moldovei.

În 1874, este transferat la Universitatea din Bucureşti, la catedra de ştiinţe naturale, desfăşurând o activitate multilaterală. Aici studiază colecţiile lui Dimitrie Grecescu, un alt fost director al grădinii botanice.

În 1875 începe să dezvolte colecţia botanică a Facultăţii de Ştiințe Naturale, iar un an mai târziu este ales membru al Societăţii Geografice Române.

În 1879, în calitate de membru al Academiei Române îşi publică integral studiile, iar în 1882 obţine de la ministrul educaţiei, Petre S. Aurelian, dreptul de a înfiinţa o secţie botanică la Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din Bucureşti.

Pasiunea pentru botanică este concretizată în 1882 când se desparte de catedra de istorie naturală a Facultăţii de Ştiinţe pentru a rămâne profesor de botanică la o catedră nou formată cu această ocazie.

În această perioadă, Dimitrie Brândză elaborează manuale de zoologie, botanică şi geologie.

Este numit profesor şi director al Grădinii Botanice.

În 1884, un incendiu distruge întreaga colecţie de plante de la Muzeul de Istorie Naturală, ceea ce determină guvernul să aloce fonduri pentru înfiinţarea unei grădini botanice la Cotroceni. De menţionat că grădina botanică din acea perioadă era poziţionată între Palatul Universităţii şi Biserica Rusă.

În 1885 sunt începute primele lucrări la noua grădină din Cotroceni, fiind ridicată clădirea institutului botanic şi amenajate grădinile din preajma sa.

Este preocupat, de asemenea, de problemele sănătăţii publice, publicând lucrări despre folosirea unor plante în medicină şi despre trichineloză.

În 1895, Dimitrie Brândză moare la Slănic Moldova, la numai 49 de ani.

Printre operele lăsate de Dimitrie Brânză se numără:

• „Considerations sur les ovaires inferes” (1867);
• „Note sur le plusieurs Roses du Menyanthee” (1869);
• „Histoire botanique et therapeutique des Gentianees employees en medecine” (teza de doctorat în medicină, Paris, 1869);
• „Curs elementar de istorie naturală” în 3 părţi, Iaşi, 1873;
• „La nouvele ecole ou l’influence de travaux du professeur Baillon”, Iaşi, 1874;
• „Notă asupra originei botanice şi a afinităţilor terapeutice a noului medicament Jaborandi”, Bucureşti, 1875;
• „Fragmente din florea României”, Bucureşti, 1876;
• „Numirile vulgare ale plantelor” (Revista literară şi ştiinţifică, Bucureşti, 1876;
• „Prodromul florei române”, 1879-1883;
• „Vegetaţia României şi exploatării ei” (Analele Academiei române, seria a II-a, sectia a II-a, 1881);
• „Vegetaţiuniea Dobrogei” (Analele Academiei Române, 1884);
• „Contribuţiuni noui la florea României” (Analele Academiei Române, seria a II-a, tom XI, 1889);
• „Plante noui pentru florea Dobrogei”, (Analele Academiei Române, seria II, tom. XI, 1889);
• „Florea descriptivă a Dobrogei” (1891).

Sursa foto: