Actualitate
Constantin cel Mare, împăratul Romei, model pentru monarhii creștini în decursul istoriei
În fiecare an, la 21 mai Biserica Ortodoxă îi sărbătorește pe Sfinții Împărați și întocmai cu Apostolii Constantin și mama sa, Elena.
Prăznuirea lor de astăzi se datorează rolului major pe care l-au avut în istoria creștinismului. Sfântul Constantin este cel care a dat libertate creștinismului. În timpul domniei lui începe transformarea Imperiului Roman dintr-un stat păgân în unul creștin. Împărăteasa Elena este cea care a descoperit Sfânta Cruce la Ierusalim, având un rol determinant în politica în favoarea creștinismului pe care a dus-o fiul ei, împăratul Constantin cel Mare.
Cine a fost Constantin I, împăratul Romei, după cum este cunoscut în istoria romană
Numele său este Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus. S-a născut la Naissus în jurul anului 274 ca fiu al generalului Constantius Chlorus, care are o carieră impresionantă, ce îl va duce până în vârful puterii, fiind împărat între 305 și 306.
La moartea lui, fiul său Constantin este proclamat împărat de legiunile din Britannia. Mai întâi este cezar, iar după victoria împotriva lui Maxențiu din anul 312 devine augustus-împărat alături de Licinius. Împreună dau și celebrul Edict de la Mediolanum din anul 313 prin care se dădea libertate de credință creștinilor în Imperiul Roman.
Din anul 324, după victoria de la Chrysopolis împotriva lui Licinius, Constantin cel Mare devine singurul împărat al Imperiului Roman. Din acest moment, Constantin I restabilește monarhia în imperiu.
Constantinopol (Istambulul de astăzi) a fost capitala imperiului timp de un mileniu
Constantin cel Mare alege Byzantion ca locul unde să fondeze orașul ce-i va purta numele și va fi timp de un mileniu capitala imperiului, cunoscut sub numele de Bizantin, și anume Constantinopol.
Lucrările au început în noiembrie 324 și Constantinopol – Noua Romă – a fost inaugurat la 11 mai 330 prin ceremonii fastuoase. În anul 336 s-au finalizat lucrările de edificare a Constantinopolului.
În secolul al XII-lea Constantinopolul era cel mai mare și cel mai bogat oraș din Europa. În timpul celei de-a patra cruciade din 1204 el a fost ocupat și jefuit de cruciații apuseni, dar a fost ulterior eliberat de forțele Imperiului de la Niceea conduse de Mihail al VIII-lea Paleologul în 1261.
Sultanul otoman Mahomed al II-lea a cucerit Constantinopolul la 29 mai 1453, după un asediu de două luni. Ultimul împărat bizantin, Constantin al XI-lea Paleologul, a murit în luptă, încercând în zadar să apere zidurile cetății. Orașul a rămas capitala Imperiului Otoman până la destrămarea acestuia în 1922.
Primul Sinod Ecumenic, de la Niceea, convocat de Constantin cel Mare în anul 325
Problemele doctrinare provocate de preotul alexandrin Arie au marcat Biserica și au afectat imperiul, ceea ce l-a determinat pe Constantin cel Mare să convoace, la Niceea, Primul Sinod Ecumenic, în anul 325. Erezia lui Arie a fost condamnată la Sinod, unde s-au stabilit primele 7 articole din Simbolul credinței – Crezul și modul de stabilire a datei Paștelui.
În cuvântul său de deschidere a Sinodului, împăratul a arătat că disputele din Biserică sunt mai periculoase pentru imperiu decât orice război. El îi îndeamnă pe episcopii prezenți la Sinod să facă tot ce le stă în putere pentru unitatea de credință. Constantin cel Mare le spune ierarhilor că, dacă ei sunt episcopi ai celor din interiorul Bisericii, el este episcop pentru cele din afară. Prin această expresie împăratul arată că este protectorul Bisericii în care vede coloana vertebrală a imperiului său. Pentru el, creștinismul este șansa imperiului de a dăinui. În mod clar nu s-a înșelat. Datorită acestei viziuni imperiul a mai dăinuit 1.000 de ani ca stat creștin.
Eusebiu, episcopul de Cezareea Palestinei, unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai împăratului Constantin
Unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai împăratului Constantin a fost Episcopul de Cezareea Palestinei, Eusebiu, autorul celebrei lucrări ”Vita Constantini”. În această carte îl descrie în următoarele cuvinte pe împărat: „Constantin nu era omul care să facă lucrurile numai cu vorba, pentru ca la faptă să dea înapoi. Încercat în toate virtuțile, el se putea lăuda, totodată, cu nenumăratele roade ale evlaviei. Știa să-și îndatoreze prietenii prin fapte de bine făcute din tot sufletul; a domnit dând legi pătrunse de dragoste față de oameni, străduindu-se să-și facă domnia cât mai puțin împovărătoare și cât mai binecuvântată de către toți supușii, până ce Dumnezeu Cel cinstit de el l-a împodobit cu a nemuririi cunună pe acela care se ostenise în dumnezeieștile încleștări atâta lungime de vreme și l-a mutat din pământeasca sa domnie la viața cea fără sfârșit, pe care El a pregătit-o la Sine sufletelor celor care s-au sfințit”.
A fost înmormântat în Biserica Sfinților Apostoli, ctitoria sa din Constantinopol
Sfârșitul vieții împăratului Constantin cel Mare a fost la Rusaliile anului 337, în Nicomedia, după ce a primit botezul. A fost înmormântat în ctitoria sa din Constantinopol, Biserica Sfinților Apostoli.
Același biograf al marelui împărat roman, Eusebiu de Cezareea, scrie că trecerea la Domnul a Sfântului Constantin a fost la „preacinstitul și preasfințitul praznic al Rusaliilor”, când „pe la amiază a fost și el (Constantin) înălțat la Dumnezeul său, lăsându-ne nouă, muritorilor, ceea ce avea el comun cu firea noastră, ca să se unească Dumnezeului său cu tot ce era în sufletul său mai duhovnicesc și mai încins de dragoste către El. Așa s-a sfârșit Constantin”.
Iar despre înmormântarea împăratului ne spune că, atunci când cortegiul funerar a ajuns „la Biserica Apostolilor Mântuitorului”, soldații „au depus sarcofagul, îngăduind noului lor împărat, Constanțius, să-și cinstească părintele”, apoi „în mijloc au pășit slujitorii lui Dumnezeu”, care „au săvârșit dumnezeiasca slujbă a înmormântării”, iar „culcat în înaltul acelei platforme, fericitul Constantin primea dovada măreției sale: nemaistăpânindu-și lacrimile, mulțimea nenumărată a poporului își unea glasul cu preoții lui Dumnezeu” rugându-se pentru mântuirea sufletului împăratului.
Constantin cel Mare, model pentru toți monarhii creștini în decursul istoriei
Politica dusă de Constantin cel Mare în favoarea creștinismului a favorizat răspândirea acestuia în imperiu și transformarea lui într-un stat creștin. El este împăratul model pentru toți monarhii creștini în decursul istoriei.
Cel mai bine sintetizează realizările lui Constantin Cuvântul dedicat lui la 30 de ani de domnie, în anul 336, de către Eusebiu de Cezareea: „Dintre toți împărații Romei, el singur a fost învrednicit de Dumnezeu, Împăratul a toate, cu o domnie care să fi ținut treizeci de ani”. Tot el este cel care a găsit forma de guvernare care să redea gloria imperiului și să-l facă mai puternic pentru a dăinui peste veacuri: „forma monarhică întrece toate celelalte constituții și moduri de guvernare: bunăoară poliarhia, rezultând din egalitatea în drepturi, capătă până la urmă înfățișarea anarhiei și a răsturnării de valori”.
În acest discurs, Eusebiu de Cezareea prezintă noua ideologie imperială care se definește în timpul domniei lui Constantin I. Acum ideologia imperială primește dimensiunea creștină. Împăratul ceresc este cel care dă puterea împăratului roman și cum este un singur Dumnezeu, la fel trebuie să fie un singur imperiu. Aici avem exprimată ideea universalității Imperiului Roman, pe care Constantin cel Mare l-a pus sub semnul de biruință al Sfintei Cruci. Eusebiu ne spune că „împăratul a prețuit mult aducătorul de biruință semn, după ce din experiență și-a putut da seama ce dumnezeiască binecuvântare se ascunde în el”.
Constantin I, împăratul Romei, a apărat creștinismul și a contribuit în mod determinant la consolidarea Bisericii în imperiu, luând măsuri politice și economice care au favorizat-o. El a îmbrățișat creștinismul considerând că prin el aduce pace în imperiu și o singură credință care să fie fundamentul unității statului roman. Pentru toate acestea, Biserica îl consideră întocmai cu Apostolii.
(articol publicat în Ziarul Lumina de preot Ciprian Florin Apetrei)
Sursa foto: ziarullumina.ro
Actualitate
Legenda Sânzienelor, una dintre cele mai frumoase și misterioase povești din folclorul românesc
Legenda Sânzienelor este una dintre cele mai frumoase și misterioase povești din folclorul românesc, transmisă din generație în generație de sute de ani.
Se spune că demult, când lumea era mai aproape de cer și oamenii puteau simți mai ușor prezența divină, Dumnezeu a trimis pe pământ niște fecioare de o frumusețe nepământeană pentru a ocroti natura și oamenii. Acestea au fost numite Sânziene sau Drăgaice.
Cu părul auriu ca spicele de grâu coapte și îmbrăcate în veșminte albe țesute din lumină și nori, Sânzienele coborau în fiecare an în noaptea de 23 spre 24 iunie. Ele dansau în hore fermecate prin poieni și peste câmpuri, iar pe unde treceau lăsau în urmă flori, belșug și rod bogat.
În timpul dansului lor, iarba creștea mai verde, florile înfloreau mai frumos, iar livezile se umpleau de fructe. Oamenii credeau că Sânzienele binecuvântează gospodăriile celor harnici și aduc sănătate copiilor, fertilitate pământului și noroc fetelor care își doresc să-și găsească alesul.
Legenda spune că în această noapte cerurile se deschid pentru câteva clipe, iar cei cu suflet curat pot primi răspuns la rugăciunile lor. Roua căzută peste flori este considerată binecuvântată și are puteri tămăduitoare.
Totuși, Sânzienele nu sunt doar blânde și binevoitoare. Dacă oamenii uită să le respecte sărbătoarea, dacă muncesc în ziua lor sau distrug florile și natura fără rost, ele se pot supăra. Atunci trimit furtuni, grindină și secetă peste câmpuri, pentru a le aminti oamenilor să respecte rânduiala lăsată de Dumnezeu.
De aceea, în ziua de 24 iunie, românii culeg flori de sânziene și împletesc cununi pe care le așează la porți, ferestre sau lângă icoane. Aceste cununi sunt considerate simboluri ale protecției, sănătății și norocului pentru întreaga familie.
Și astăzi, în multe sate românești, se spune că dacă privești cu atenție într-o noapte liniștită de Sânziene, ai putea zări, pentru o clipă, siluetele albe ale fecioarelor fermecate dansând prin lumina lunii, aducând binecuvântare peste lume.
Sursa: facebook/Secretele Media
Sursa foto: Ciao.ro
Actualitate
Beneficiile pentru sănătate a unui consum mai mare de alimente bogate în fibre
Caracterizată de apariția unor „buzunărașe” la nivelul colonului, diverticuloza este o afecțiune a tractului digestiv tot mai frecventă în lumea modernă, mai ales la persoanele cu vârsta peste 40 de ani. Apariția acestei afecțiuni este favorizată de alimentația din ce în ce mai săracă în fibre și antioxidanți, dar bazată pe produse procesate și, mai ales, ultraprocesate, și de sedentarism.
Aceste „buzunărașe” sunt proeminențe ale peretelui colonului, numite diverticuli. Adesea, diverticuloza este asimptomatică. Când însă la nivelul diverticulilor apar leziuni sau fisuri, acestea se inflamează, și chiar se pot infecta, ducând la diverticulită.
În funcție de severitatea acesteia, simptomele pot varia de la dureri abdominale, balonare, episoade de constipație alternând cu cele diareice, prezența sângelui în scaun, iar în puseuri, se pot instala febra, greața și voma.
Deşi reprezintă o componentă alimentară nedigerabilă, fibrele joacă două roluri importante pentru sănătatea umană. În primul rând, ele constituie substrat de fermentație, adică energetic, pentru microbiota intestinală. În al doilea rând, fibrele, cu precădere cele insolubile, facilitează tranzitul intestinal și formarea scaunului. Pentru atingerea acestor obiective, este necesar un aport zilnic de fibre de circa 30 g. De fapt, ar trebui să avem în dietă circa 14 g de fibre pentru fiecare 1.000 de kilocalorii.
Spre comparație, dieta omului modern conține aproximativ 13 g de fibre, uneori chiar mai puțin, la un aport caloric total ce depășește adesea 2.000 de kilocalorii. Când fibrele sunt insuficiente, tranzitul încetinește, iar textura scaunului devine una dură. Astfel, se creează presiune aupra pereților colonului, favorizând formarea „buzunărașelor” amintite mai sus, adică a diverticulilor.
Așadar, pentru prevenirea diverticulozei și, implicit, a diverticulitei, o dietă bogată în fibre constituie un factor important. Totuși, managementul acestei patologii presupune o creștere treptată a aportului de fibre și reducerea acestuia în timpul puseurilor, pentru a reduce, de fapt, frecvența scaunelor.
Alimente bogate în fibre
O metodă bună de a crește aportul de fibre treptat este aceea de a include în fiecare săptămână unul-două alimente noi din categoria celor considerate surse de fibre. Astfel de alimente sunt:
- fructele: mere, pere, portocale, zmeură, mure, caise, prune, curmale;
- cerealele integrale: pâine și paste obținute din făinuri integrale, musli, cartofi noi consumați în coajă;
- legumele: morcovi, fasole verde, broccoli, varză, spanac;
- leguminoasele: fasole, linte, năut;
- nuciferele: nuci europene, migdale, arahide, nuci braziliene ș.a.
Alte alimente bogate în fibre, care favorizează formarea scaunului și stimulează tranzitul intestinal, sunt: quinoa, tărâțe, bulgur și semințe precum cele de floarea-soarelui, de dovleac, de chia, de in.
Includerea acestor alimente în dieta zilnică are și alte avantaje, nu doar cele date de beneficiile legate de sănătatea colonului. Fibrele absorb o parte din metalele grele și reduc absorbția intestinală a zahărului și a grăsimilor. Astfel, o dietă bogată în fibre contribuie la un management mai bun al glicemiei și al nivelului de colesterol. Totodată, fibrele, prin distensia tubului digestiv, induc sațietate, ajutând astfel la un mai bun control al greutății corporale. Este bine însă de ținut cont că, odată cu creșterea aportului de fibre, trebuie să crească și aportul de lichide. Se recomandă consumul zilnic a cel puțin 6 căni de apă. În caz contrar, acestea pot înrăutăți lucrurile, iritând mucoasa intestinală și a colonului și ducând la formarea unui bol fecal dur, dificil de eliminat. Evitarea sedentarismului prin activitate fizică zilnică este, de asemenea, o metodă eficientă de prevenire a constipației.
Regim alimentar în puseurile de diverticulită
În timpul puseurilor de diverticulită, manifestate prin scaune diareice, balonare și dureri abdominale intense, se recomandă un anumit regim alimentar.
Alimente de evitat:
- pâinea albă, paste din făină albă, orez alb;
- alimente grase, prăjite, lactate cu conținut crescut de lactoză (precum laptele dulce, laptele condensat, laptele praf, brânzeturile obținute prin coagulare cu cheag, brânza dulce, ricotta);
- legumele crude, dar și broccoli, conopida, varza, varza de Bruxelles, sparanghelul, țelina, castraveții, vinetele, ciupercile, roșiile;
- fructele uscate, fructele de pădure, cireșele, vișinele, curmalele, smochinele, strugurii, grepfrutul, kiwi, mango, kaki, ananasul, rodiile, portocalele;
- dulciurile și băuturile îndulcite, indiferent de tipul îndulcitorului (zahăr, polioli sau îndulcitori artificiali);
- băuturile carbogazoase și cele cofeinizate.
Alimente recomandate:
- mâncăruri preparate prin coacere, fierbere sau pe grill;
- legume gătite prin fierbere, la aburi și/ sau la cuptor, dintre următoarele: sfeclă, morcovi, fasole verde, cartofi, dovleac, spanac, dovlecel;
- lactate cu conținut redus de lactoză, precum iaurtul grecesc și brânzeturile tari (cheddar, parmezan, swiss) sau cele fără lactoză;
- alternative la lactate obținute din plante: lapte de soia, de mazăre, de migdale, de ovăz, unturi fine din oleaginoase (unt fin de arahide, de migdale), tofu;
- banane, pepene, mere decojite, pere decojite, piersici decojite, caise și prune, de asemenea fără coajă.
Aceste recomandări sunt valabile doar pentru perioadele de puseu, când este necesară reducerea aportului de fibre. În perioadele de remisie, se va crește din nou, treptat, aportul de fibre, înlocuind pâinea și pastele albe cu variante din făinuri integrale. De asemenea, se vor consuma cel puțin cinci porții de legume și fructe pe zi, iar gustările trebuie să fie constituite din fructe, biscuiți integrali, fructe uscate, nucifere. Pentru creșterea aportului de fibre, se pot îmbogăți preparatele gătite în casă cu legume variate, dar și cu leguminoase, mai ales cele pregătite cu carne.
Perioada de post este un timp potrivit pentru exersarea unui consum crescut de alimente naturale și puțin procesate. În zilele de dezlegare la pește, acesta din urmă poate fi gătit pe grill sau la cuptor ori sub formă de ciorbă. Se va evita prăjirea, mai ales că prin această metodă temperatura înaltă degradează acizii grași omega-3, foarte valoroși pentru proprietățile lor antiinflamatoare.
De asemenea, în timpul postului este important consumul zilnic de alimente ce reprezintă surse de proteine: tofu, linte, năut, fasole, dar și semințe și nucifere, precum fisticul, semințele de cânepă ș.a. De altfel, timpul postului ne oferă tuturor prilejul de a ne obișnui cu un consum mai mare de alimente bogate în fibre, dat fiind faptul că toate alimentele naturale vegetale consumate, integrale sau minim procesate, sunt surse bune de fibre. În plus, beneficiile acestora nu sunt date doar de acțiunea fibrelor, ci și de conținutul în antioxidanți și vitamine, corelate cu reducerea riscurilor mai multor afecțiuni, precum obezitatea, bolile cardiovasculare și declinul cognitiv.
Un articol de: Elena Blănaru/ziarullumina.ro
Sursa foto: pexels.com
Actualitate
Mihai Eminescu: „Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba este stăpâna noastră.”
Citatul lui Mihai Eminescu – „Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba este stăpâna noastră” – spune mai mult decât pare la prima vedere. Nu este doar o afirmație despre gramatică sau vocabular, ci despre identitate, cultură și conștiință colectivă.
Limba nu este un simplu instrument pe care îl folosim după bunul plac. Ea ne formează gândirea, ne modelează ideile și ne influențează felul în care vedem lumea. Gândim în cuvintele pe care le știm. Simțim prin expresiile pe care le-am învățat. În acest sens, limba ne conduce mai mult decât o conducem noi pe ea.
Fiecare generație moștenește limba ca pe o avere. Nu o creează de la zero, ci o primește cu istoria, valorile și rănile ei. Cuvintele poarta în ele tradiții, mentalități și moduri de a înțelege viața. De aceea, atunci când alterăm limba sau o tratăm cu superficialitate, afectăm mai mult decât comunicarea – afectam rădăcina identității noastre.
Eminescu vedea limba română ca pe un organism viu, care trebuie respectat și cultivat. Nu suntem stăpânii ei pentru că ea există dincolo de noi și va continua și după noi. Noi suntem trecători, dar limba rămâne.
Citatul este și o lecție de smerenie. Ne amintește că aparținem unei culturi și unei istorii mai mari decât noi. Limba ne ține uniți, ne definește și ne depășește. Iar dacă vrem să ne înțelegem pe noi înșine, trebuie mai întâi să înțelegem limba în care gândim.
Sursa: facebook/Viața-i un dar
Sursa foto: curatorial.ro
-
Actualitatecu 2 zile in urmaMihai Eminescu: „Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba este stăpâna noastră.”
-
Actualitatecu 14 ore in urmaLegenda Sânzienelor, una dintre cele mai frumoase și misterioase povești din folclorul românesc
-
Actualitatecu 16 ore in urmaBeneficiile pentru sănătate a unui consum mai mare de alimente bogate în fibre
-
Politicăcu 2 zile in urmaÎncep audierile miniştrilor din Guvernul Veştea în comisiile de specialitate




