Tot astăzi, Biserica ortodoxă sărbătorește Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Siriaca de la Mănăstirea Ghighiu și pomenește pe Sf. Ap. Simon Zilotul.

În fiecare an, în vinerea din Săptămâna Luminată, creştinii ortodocşi sărbătoresc praznicul Izvorul Tămăduirii.

Sărbătoarea aceasta este în strânsă legătură cu Învierea Domnului, întrucât ea ne arată rolul Maicii Domnului în lucrarea mântuirii noastre, Fecioara Maria fiind născătoarea Celui care este Izvorul sau Sursa vieţii şi a bucuriei.

Această sărbătoare se referă la vindecarea în chip minunat a unui orb, care şi-a recăpătat vederea după ce Maica Domnului l-a îndemnat pe împăratul bizantin Leon cel Mare să-l ducă la un izvor aflat într-o pădure din apropierea Constantinopolului. Aşadar, Leon, mai înainte de a fi încoronat, a întâlnit un bătrân orb în grădina din apropierea Constantinopolului, pe care l-a luat de mână spre a-l călăuzi. După ce au discutat despre Învierea Domnului, orbul i-a cerut lui Leon să-i dea apă şi apoi să-l ducă în cetate. Acesta a intrat într-un desiş din apropiere, unde credea că va găsi un izvor, dar a constatat cu tristeţe că acolo nu era apă. Şi pe când se întorcea, i-a răsunat în urechi un glas de sus care i-a zis: „Pătrunde, Leone împărate, mai adânc în pădurea aceasta şi, luând cu mâinile apă tulbure, potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi; şi vei cunoaşte îndată cine sunt eu, care sălăşluiesc aici de multă vreme”.

Făcând aşa cum i-a spus glasul Maicii Domnului, Leon a descoperit în cele din urmă izvorul, a luat apă din el, i-a potolit setea orbului şi după ce l-a spălat pe ochi, orbul şi-a recăpătat în mod minunat vederea. Mai târziu, Leon a ajuns împărat, aşa cum îi spusese Maica Domnului, şi în semn de mulţumire el a zidit o biserică lângă acel izvor.

Astăzi, în Biserica Ortodoxă Română este cinstită Icoana Maicii Domnului „Siriaca” de la mănăstirea prahoveană Ghighiu. Hotărârea a fost luată de Sfântul Sinod al Bisericii noastre în şedinţa de lucru din 15 februarie 2018. Icoana Maicii Domnului „Siriaca”, pictată pe lemn de santal, datează din secolul al 16-lea și a fost adusă la Mănăstirea Ghighiu în 1958 de Preasfințitul Vasile Samaha de Serghiopolis din Patriarhia Antiohiei şi a Întregului Orient. De-a lungul timpului, numeroși credincioși care s-au rugat Maicii Domnului, aducând cinstire icoanei de la Mănăstirea Ghighiu, au mărturisit că au primit ajutor grabnic, vindecări și întărire în credință.

Tot astăzi îl pomenim şi pe Sfântul Simon Zilotul, care a fost unul dintre cei 12 Apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos şi era galileean. I se spune Zilotul sau Cananeul, pentru a-l deosebi de Sfântul Simon Petru şi de Sfântul Simeon „fratele Domnului”, urmaşul Sfântului Iacob la Episcopia Ierusalimului. Tradiţia spune că el ar fi fost mirele de la nunta din Cana Galileei, unde Mântuitorul Hristos a săvârşit prima Sa minune, la rugămintea Maicii Sale Preacurate, prefăcând apa în vin. Evangheliile îi dau numele de Cananeul (Matei 10, 4) şi de Zilotul (Luca 6, 15), arătând râvna şi strădania lui de a sluji, prin cuvânt şi faptă, Evanghelia mântuirii tuturor oamenilor, vestită de Hristos-Domnul. După o altă tradiţie, Sfântul Simon Zilotul ar fi făcut parte (înainte de a deveni ucenic al lui Hristos) din partida evreilor zeloţi, care ridicau poporul la răzvrătire şi nu plăteau tribut romanilor. După pogorârea Duhului Sfânt, Apostolul Simon a călătorit în Egipt şi în Mauritania, unde a propovăduit Evanghelia Domnului Iisus Hristos. Se spune că ar fi mers chiar până în Britania. Întorcându-se în părţile Răsăritului, Sfântul Simon a mers în ţara perşilor. Aici, păgânii, văzând numărul mare de oameni care trec la creştinism, l-au prins pe Sfântul Simon şi l-au răstignit în oraşul Suanir din Persia.

Sursa foto: Tribuna