Divertisment
Banca Națională a României va lansa o monedă din aur dedicată împlinirii a 200 de ani de la nașterea Elenei Cuza
Începând cu data de 21 iulie 2025, Banca Națională a României va lansa o monedă din aur dedicată împlinirii a 200 de ani de la nașterea Elenei Cuza, soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Pe fața monedei (avers) este reprezentat Palatul „Alexandru Ioan Cuza” de la Ruginoasa, împreună cu inscripția „ROMANIA”, stema țării, valoarea „100 LEI” și anul „2025”.
Pe spate (revers) este redat portretul Elenei Cuza, alături de numele ei și anii de viață: „1825 – 1909”.
Tirajul este limitat la 1.000 de piese, iar prețul unei monede este de 5.300 lei (fără TVA).
Cine a fost Elena Cuza?
Elena Cuza a fost soția lui Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești.
Cunoscută pentru discreția, bunătatea și generozitatea ei, Elena Cuza a fost o susținătoare activă a faptelor caritabile. A înființat orfelinate și școli pentru copii nevoiași, devenind un simbol al implicării sociale în acea vreme. Deși viața ei personală a fost plină de încercări, a rămas o figură demnă și respectată în istoria României.
Divertisment
Icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ioan Botezătorul de la Mănăstirea Gorovei, simbol al credinței ortodoxe românești (foto)
Mănăstirea Gorovei, situată în județul Botoșani, în apropierea localității Vârful Câmpului, este unul dintre cele mai vechi și mai cunoscute locuri de pelerinaj din nordul Moldovei, fiind strâns legată de cinstirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul și de icoana sa făcătoare de minuni.
Așezământul monahal poartă hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” și reprezintă de peste două secole un important centru de spiritualitate ortodoxă, atrăgând anual mii de credincioși din toate regiunile țării.
Originea mănăstirii este legată de o tradiție veche păstrată în memoria locală și în documentele bisericești. Potrivit acesteia, pe locul actualului așezământ a existat o poiană aflată pe moșia Mănăstirii Dragomirna. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, monahul Avramie a început aici viața pustnicească și a ridicat o bisericuță de lemn între anii 1740–1742. Locul a fost ales deoarece aici fusese descoperită o icoană a Sfântului Ioan Botezătorul, ascunsă în pământ, fapt considerat de credincioși un semn providențial. Descoperirea icoanei a dus la formarea unei comunități monahale și la întemeierea mănăstirii.
De-a lungul timpului, mănăstirea s-a dezvoltat și a fost extinsă. În prima jumătate a secolului al XIX-lea a fost construită biserica mare de zid, care a înlocuit treptat vechiul lăcaș din lemn. Lucrările au fost susținute de arhimandriții Macarie Jora și Vitalie Lemnea, iar noua biserică a devenit centrul vieții religioase din așezământ.
Faima Mănăstirii Gorovei este însă legată în primul rând de icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ioan Botezătorul. Aceasta este considerată unul dintre cele mai prețuite odoare religioase din Moldova. Potrivit tradiției, icoana ar fi fost ascunsă în vremuri tulburi și descoperită în mod minunat pe locul unde avea să fie ridicată mănăstirea. În jurul ei s-a dezvoltat o puternică evlavie populară, iar numeroși pelerini vin să se închine și să se roage pentru sănătate, ajutor și întărire sufletească.
Documentele bisericești arată că icoana este realizată în stil neobizantin, cu influențe rusești. Nu se cunoaște cu exactitate autorul sau locul în care a fost pictată, însă se știe că în anul 1834 a fost îmbrăcată în argint aurit prin contribuția unor binefăcători. Sfântul Ioan Botezătorul este reprezentat în chip de înger, cu aripile strânse, ținând un filacter pe care este înscris îndemnul evanghelic la pocăință: „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat împărăția cerurilor”. Întreaga compoziție artistică este bogat ornamentată și reflectă respectul deosebit acordat icoanei de-a lungul generațiilor.
În tradiția ortodoxă locală, icoana este considerată făcătoare de minuni. De-a lungul secolelor au fost consemnate numeroase mărturii despre ajutorul primit de credincioși în urma rugăciunilor rostite înaintea ei. Aceste relatări au contribuit la transformarea Mănăstirii Gorovei într-un important loc de pelerinaj din nordul României. În fiecare an, la sărbătorile dedicate Sfântului Ioan Botezătorul, mii de persoane participă la slujbele oficiate aici și se închină icoanei, considerată un adevărat simbol al mănăstirii.
Viața monahală de la Gorovei a traversat perioade dificile, inclusiv anii regimului comunist, însă obștea a reușit să păstreze neîntreruptă tradiția rugăciunii și a slujirii.
După 1990, mănăstirea a cunoscut un proces amplu de restaurare și înnoire, fiind refăcute clădiri, consolidată infrastructura și îmbunătățite condițiile pentru pelerini. În prezent, așezământul continuă să fie un reper spiritual important al județului Botoșani și al întregii Moldove.
Mănăstirea Gorovei nu este doar un monument religios și istoric, ci și un loc unde credința populară, tradiția monahală și patrimoniul ortodox se întâlnesc într-un mod deosebit. Icoana Sfântului Ioan Botezătorul, care a stat la originea întemeierii sale, rămâne până astăzi centrul vieții duhovnicești a mănăstirii și principalul motiv pentru care credincioșii continuă să ajungă aici din toate colțurile țării. Prin istoria sa de aproape trei secole, prin atmosfera de liniște și rugăciune și prin renumita icoană făcătoare de minuni, Mănăstirea Gorovei ocupă un loc aparte între marile vetre monahale ale Moldovei.

Sursa: facebook/Puterea Cuvintelor
Sursa foto: Silviu Foca
Divertisment
Ziua Universală a Iei, un simbol al identității românești, al feminității, al tradiției și al legăturii dintre trecut și prezent
Astăzi sărbătorim Ziua Universală a Iei!
Poate cea mai frumoasă piesă vestimentară creată vreodată de români, ia nu este doar o cămașă tradițională, ci o adevărată carte de identitate cusută cu acul și firul.
Celebrată în fiecare an pe 24 iunie, de Sânziene, Ziua Universală a Iei a pornit din România și a ajuns să fie marcată pe toate continentele. În sate, orașe, muzee, ambasade și comunități românești din întreaga lume, oameni de toate vârstele îmbracă astăzi ia în semn de respect pentru moștenirea lăsată de strămoșii noștri.
Fiecare ie spune o poveste. Modelele cusute pe mâneci și pe piept nu au fost alese întâmplător. Soarele, stelele, spicul grâului, pomul vieții sau crucea aveau semnificații profunde și transmiteau dorințe de sănătate, belșug, protecție și credință.
Puțini știu că frumusețea iei românești a impresionat și marile personalități ale lumii. Celebrul pictor francez Henri Matisse i-a dedicat în 1940 tabloul „La Blouse Roumaine”, contribuind la transformarea acestei piese de port popular într-un simbol recunoscut internațional.
În anul 2022, un nou motiv de mândrie a venit odată cu înscrierea artei cămășii cu altiță, specifică României și Republicii Moldova, în patrimoniul cultural imaterial UNESCO.
Ia a traversat războaie, schimbări politice, mode și generații. A rămas însă aceeași: un simbol al identității românești, al feminității, al tradiției și al legăturii dintre trecut și prezent.
Astăzi, când vedeți o ie, priviți-o ca pe mai mult decât un obiect vestimentar. În fiecare cusătură se ascund sute de ani de istorie, muncă, credință și suflet românesc.
Sursa: facebook/Cronici Românești
Sursa foto: călătoriileioanei.ro
Divertisment
Legenda Sânzienelor, una dintre cele mai frumoase și misterioase povești din folclorul românesc
Legenda Sânzienelor este una dintre cele mai frumoase și misterioase povești din folclorul românesc, transmisă din generație în generație de sute de ani.
Se spune că demult, când lumea era mai aproape de cer și oamenii puteau simți mai ușor prezența divină, Dumnezeu a trimis pe pământ niște fecioare de o frumusețe nepământeană pentru a ocroti natura și oamenii. Acestea au fost numite Sânziene sau Drăgaice.
Cu părul auriu ca spicele de grâu coapte și îmbrăcate în veșminte albe țesute din lumină și nori, Sânzienele coborau în fiecare an în noaptea de 23 spre 24 iunie. Ele dansau în hore fermecate prin poieni și peste câmpuri, iar pe unde treceau lăsau în urmă flori, belșug și rod bogat.
În timpul dansului lor, iarba creștea mai verde, florile înfloreau mai frumos, iar livezile se umpleau de fructe. Oamenii credeau că Sânzienele binecuvântează gospodăriile celor harnici și aduc sănătate copiilor, fertilitate pământului și noroc fetelor care își doresc să-și găsească alesul.
Legenda spune că în această noapte cerurile se deschid pentru câteva clipe, iar cei cu suflet curat pot primi răspuns la rugăciunile lor. Roua căzută peste flori este considerată binecuvântată și are puteri tămăduitoare.
Totuși, Sânzienele nu sunt doar blânde și binevoitoare. Dacă oamenii uită să le respecte sărbătoarea, dacă muncesc în ziua lor sau distrug florile și natura fără rost, ele se pot supăra. Atunci trimit furtuni, grindină și secetă peste câmpuri, pentru a le aminti oamenilor să respecte rânduiala lăsată de Dumnezeu.
De aceea, în ziua de 24 iunie, românii culeg flori de sânziene și împletesc cununi pe care le așează la porți, ferestre sau lângă icoane. Aceste cununi sunt considerate simboluri ale protecției, sănătății și norocului pentru întreaga familie.
Și astăzi, în multe sate românești, se spune că dacă privești cu atenție într-o noapte liniștită de Sânziene, ai putea zări, pentru o clipă, siluetele albe ale fecioarelor fermecate dansând prin lumina lunii, aducând binecuvântare peste lume.
Sursa: facebook/Secretele Media
Sursa foto: Ciao.ro
-
Actualitatecu 3 zile in urmaA treia interceptare în mai puțin de 48 de ore: Un avion F-16 a doborât o nouă dronă rusească în zona Sulina-Chilia (foto)
-
Actualitatecu 6 ore in urmaZiua Imnului Național, o sărbătoare dedicată unuia dintre cele patru simboluri fundamentale ale statului român
-
Actualitatecu o zi in urmaGara Botoșani, o veche și minunată stație feroviară din Moldova




